Actiune, CineCronici

Atomic Blonde (2017) [REVIEW]

„You can’t un-fuck what’s been fucked.

  • Regizor: David Leitch
  • Actori: Charlize TheronJames McAvoyJohn Goodman, Eddie Marsan, Eddie Marsan, Toby Jones, Sofia Boutella, Bill Skarsgård
  • Gen: Drama
  • Premii: trei premii, o nominalizare (la data publicarii)
  • Tara: SUA
  • Durata: 115 minute

Daca „John Wick” ar fi avut in rolul principal un personaj feminin, filmul ar fi aratat ca „Atomic Blonde”. Desigur, similaritatile se opresc doar la stilul de lupta, la scenele grafice si statutul protagonistului – un agent secret cu propria agenda. Adaptare a romanului „The Coldest City” scris de Anthony Johnston si Sam Hart, din 2012, „Atomic Blonder” ii ofera lui Charlize Theron ocazia sa se (re)confirme ca actrita de luat in seama pentru partiturile cu actiune. Dupa figura uimitoare pe care a facut-o in „Mad Max: Fury Road” in rolul Furiosa, actrita trece aici la un alt nivel si demonstreaza ca inca mai are multe de facut pe terenul productiilor de acest gen.

Ceea ce nu se intelege prea bine din prezentare, actiunea Atomic Blonde este plasata in zorii caderii zidului Berlinului, un fundal istoric ofertant ca atmosfera pentru tensiunile si paranoia specifice Razboiului Rece. Dar nu asta conteaza cel mai mult, ci mai degraba jocul de spionaj pe care se cladeste filmul. Iar cand un personaj vorbeste cu tine, audienta, rupand the fourth wall, iar pe fundal se darama un ultim simbol al Germaniei comuniste, asta numesc eu ceva foarte misto.

Filmul incepe cu cateva scene de arhiva, cand vedem situatia unui Berlin sufocat de restrictii, un oras unde se cauta libertatea. In 1989, MI6 conduce propria ancheta pentru a gasi o lista cu numele tuturor agentilor activi din Uniunea Sovietica, care isi impart activitatile intre est si vest. La 10 zile de la uciderea unui angajat de catre un KGB-ist, Lorraine este adusa intr-o sala de interogratoriu unde reda firul evenimentelor ultimelor zile pentru a lamuri situatia actuala a misiunii sale.

Atomic Blonde – impresii despre thrillerul cu spioni

Apropiat ca soundtrack de electricul „Baby Driver„, filmul „Atomic Blonde” isi face de cap cu Charlize Theron – de la lupte corp la corp (o scena faina tip deja-vu via True Romance), la scene intime cu o alta tipa si pana la fetishuri dintre cele mai interesante cum ar fi vodka si tigarile. Astfel, indraznesc sa spun, ca reuseste sa se detaseze cumva de alte thrilllere cu spionaj; mai ales cu ajutorul portretului unui personaj care arata super misto cand face lucruri ale naibii de cool si periculoase.

James McAvoy rupe putin din nebunia cu care defila in „Split” si este duplicitar, la fel de bun cum il stim din celelalte aparitii, cand nu a dezamagit niciodata. John Goodman si Toby Jones au aparitii episodice, fara sa se remarce neaparat. Surprinzator de buni au fost Sofia Boutella si Bill Skarsgård, amandoi promitatori.

Un permanent joc de-a soarcele si pisica, uneori previzibil, dar niciodata plictisitor. Productia ofera una dintre cele mai bune scene fara taieturi (fie, trisez, dar are the appearance of one long shot). Ma refer la o infruntare intr-o scara prafuita de bloc, iar regizorul David Leitch, autorul primei parti John Wick, a exploatat la maxim coreografiile violente pentru a reda o infruntare senzationala de aproape 10 minute. Grafic, retro si proaspat ca abordare, filmul se prezinta ca un cocktail provocator. Cu toate ca nu-si modereaza ingredientele. Uneori poate deveni mai greu de urmarit, dar ramane cool, orice ar fi.

Mi-a placut – foarte mult chiar. „Atomic Blonde” poate concura  cu filmele britantice cu operative inteligente si nu si-ar discredita reusita in fidelizarea genului, poate doar atunci cand vine vorba despre redarea misterului sau a suspansului. Theron castiga un loc langa Cruise sau Craig ca agentii Hunt si Bond.

Vizionare trailer:

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *