Horror, SF, Special

[REVIEW] Alien: Covenant (2017)

„After we made contact with the Engineers, the Prometheus was destroyed. All hands were lost, but I escaped with Elizabeth in one of their ships. I was badly injured in our mission. She put me back together. I never experienced such compassion.””

  • Regizor: Ridley Scott
  • Actori: Michael Fassbender, Katherine Waterston, Billy Crudup, Danny McBride, Carmen Ejogo, Demián Bichir, Callie Hernandez 
  • Gen: Thriller, Horror, SF
  • Premii: niciun premiu, o nominalizare (la data publicarii)
  • Tara: SUA
  • Durata: 122 minute

Cu toate ca m-as fi asteptat la ceva mai spectaculos, Alien Covenant livreaza ce promite – un thriller horror cu elemente specifice unui subgen ofertant despre misiunile in spatiu (mai putin) si despre explorarea altor civilizatii (mai mult). Ridley Scott este mai migalos acum, poate ceva mai filozofic si moral cu personajele, dar nu uita sa faca si cateva hinturi nostaligice (vezi face-huggers). Continuare a SF-ului Prometheus, care in continuarea functioneaza ca prequel pentru franciza Alien, Covenant inca nu ofera toate raspunsurile pe care le-am astepta in ceea ce priveste aparitia celor pe care ii stim ca Xenomorph.

Istoria Alien Covenant

Odata cu aceasta premiera se marcheza cel de-al saselea episod din saga inceputa in 1979 – inca rezista.  O sa fie cu atat mai satisfacator pentru fani sa vada ca infestarea gazdelor incubatori este mai infricosatoare – noul Neomortph este mai feroce si arata aproape ca un cosmar. Scenele sunt viscerare si scarry, dar mi-au placut la nebunie. Stim ca Scott s-a intors pe teritoriile familiare cand ne place ce vedem. Si e de bine aici – si cu peisajele neprimitoare si seci de pe planta (multe scene la sol).

Un plot destul de bine scris, scenariul semnat de John Logan (Hugo, Gladiator, The Last Samurai, Skyfall, Genius) ofera suficient materiale pentru a satisface un joc pus in scena despre supravietuie. Desi previzibil in unele moment. O sa vedeti ca, desi la inceput poate parea derutant, pana spre jumatatea filmului lucrurile se lamuresc si in ceea ce priveste soarta Prometheus, ocazie cu care se profita pentru a se strecura un twist.

Cu al doilea Alien, James Cameron transforma seria intr-un film de razboi, dar al treilea si al patrulea pot fi usor neglijate, fara sa fie neaparat bifate. Sperantele au crescut odata cu filmul din 2012 cand se incepea un proces interesant despre originile celor care terorizau echipajul condus de Ripley. Anul acesta se ridica un pod solid intre perioadele temporale dintre cele doua pachete de filme, iar tema principala este exploatata la maxim.  Desi poate, nu cu aceeasi reteta menita sa terorizeze la fel de puternic.

Alien Covenant – continuarea Prometheus: cum se leaga filmele

La 10 ani de la evenimentele cand Elizabeth Shaw pleca in cautarea inceputurilor omenii si accepta invitatia pe o planeta care se dovedea ostila, intalnim o echipa noua, de pe o alta nava. Acestia sunt in stare criogenica si transporta 200 de colonisti care vor popula o exoplaneta. Un accident dauneaza starea navei si cei aflati in functiile de conducere sunt treziti si trebuie sa faca un inventar al pagubelor. Noul capitan,  Oram (Billy Crudup) decide sa devieze de la misiunea lor principala, cand alege sa raspunda unui semnal strain si ciudat, trimis de pe o planata apropiata de zona lor de trecere. Desi noua locatia ar fi propice asezarii noi lumi, Daniels (Katherine Waterston) este destul de sceptica privind motivele pentru care au fost „chemati” aici.

Distributia este senzationala, lucru care ridica mult calitatea filmului ca produs final. O sa fie greu de urmarit relatiile dintre acestia, mai aels ca multi sunt afisati drept cupluri, dar pana la final conteaza doar cativa protagonisti. Se remarca Katherine Waterston, pe care o stiti cel mai probabil din recentul „Fantastic Beasts and Where to Find Them„. Uneori o sa mai vedeti cateva impresii faine facute pe rand de Danny McBride, Demián Bichir sau Carmen Ejogo. Dar filmul apartine in intregime, si fara urme de obiectii, lui Michael Fassbender.  Cel putin in a doua jumatate, cand intreaga atentie a filmului este indreptata in directia lui David. Domnul reuseste sa surprinda mimica robotica a unui hibrid cu infatisare umana, mai complex decat ce au promis/permis creatorii lui intr-un univers cibernetic – o modulare dubla pentru un duel uimitor. Ca o comparatie spoiler sort of – dinamica familiara Data/Lore din Star Trek.

Concluzii Alien Covenant

Citisem undeva si am retinut concluzia-  „return to the dark, primal and transgressive terrors of the original movie”. Ridley Scott isi permite sa fie mai evaziv cu raspunsurile, dar si mai moralist cu temele filmului. Un thriller-horror destul de pretentios cu audienta – nu la nivelul „Arrival” sau „2001: A Space Odyseey”, dar extravagant pentru viziunea despre umanitate sau blasfemia teatrala despre misterul creatiei. Plus ca cel mai seducator produs al regizorului, Blade Runner, aproape ca este citat in oglinda la inceput. Iar Mother sau MU/TH/UR inca decide activitatile de pa vasa.

Filmul a intrat in cinematografe din 12 mai si este distribuit de Odeon Film.

Vizionare trailer:

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CineAmator pe Facebook

Primește articolele pe mail