About Time (2013)

Comedie, Drama, Romantic, Special

“ I’ve tried to live every day as if it was the final day in my extraordinary ordinary life.“

Regizor: Richard Curtis
Actori: Domhnall Gleeson, Rachel McAdams, Bill Nighy, Tom Hollander, Tom Hughes, Lindsay Duncan
Gen: Comedie, Drama, Romantic
Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
Tara: Marea Britanie
Durata: 123 minute

Am spus mereu si o repet: genul romcom inventat de britanici are si va avea intotdeauna un umor rece si taios care te trezeste, deschis in armonie absoluta cu romantismul calculat in doze rationale, indeajuns cat pentru a nu deveni prea dulce pentru pretentiosii obisnuiti cu tonurile amarui. „About Time” este favorizat de dubla prezenta a lui Richard Curtis de pe generic (regizor si scenarist), domnul incapatanandu-se sa pastreze valentele cuceritoare cu care ne facea cunostinta in 2003 in filmul de sarbatoare „Love Actually”, o prima tentativa de a reuni un melanj de povesti intr-una singura. La fel de adevarat este faptul ca a optat si pentru mentinerea ritmului jovial cu care ne-a cucerit in jurnalele lui Bridget, cu tot cu fixatia de a-ti gasi sufletul pereche (aici, versiunea masculina) si de a-l pastra langa tine.

Inevitabile pareau comparatiile cu drama regizata de Robert Schwentke (The Time Traveler’s Wife). Dupa vizionare le numesti nedrepte pentru ca se face neclar cum doua puncte comune, respectiv McAdams si tema calatoriei in timp, devin cu atat mai personalizate cu cat si seriozitatea povestilor sunt cusute cu mai multa profunzime. Desigur, cand este nevoie si se impune, replicile construite tocmai pentru a amuza se ivesc de niciunde si efectul este de nestapanit.

Barbatii din familia lui Tim au avut dintotdeauna un dar: pot calatori in timp. In trecut mai exact. La varsta de 21 de ani, Tim (Domhnall Gleeson, incantator si promitator) afla si el asta de la tatal sau (Bill Nighy, prezent cu fragilitate demna) si realizeaza ca asta ar putea fi sansa lui de a fi un profitor in gasirea unei perechi. Uita iubirea de-o vara, atunci cand o intalneste pe Mary (Rachel McAdams, intr-un rol care chiar o avantajeaza). Daca povestea ar putea parea deja trasata, ne mai sunt predate alte narari cu atentie distribuita catre relatia tata-fiu, sora-frate, despre prietenie, despre alegeri, despre viata in general, cu tot ce are mai deformat si perfect de propus.

Concluzionam la sfarsit ca filmul pare a fi o poveste fara sfarsit. Nu stii exact cand se finalizeaza ciclul calatoriilor in timp, dar asta nu face ca filmul sa para o dezordine. Dimpotriva. Inghesuiala de personaje si intamplari iti capteaza atentia si desi poate parea uneori mult prea mult de purtat, se intelege pe parcurs grija pentru a transmite un mesaj moralizator. Bonus: Tom Hollander este o aparitie carismatica si zeflemitoare in toate infatisarile lui.

Cu memorarea uneia dintre cele mai creative imagini de nunta dintr-un film sau a celei mai putin materne figuri, „About Time” aproba toate surasurile de nestapanit dintre episoadele subiectului. Cu interes mai putin demonstrat pentru motivul calatoriei in timp sau cu cu aluziile mijlocite la „Groundhog Day”, pelicula si-a propus si a izbutit sa fie originala, prin tot ceea ce a redat.