A Million Ways To Die In The West (2014)

CineCronici, Comedie, Western

A Million Ways To Die In The West (2014)

“ I’m not the hero. I’m the guy in the crowd making fun of the hero’s shirt; that’s who I am.”

Regizor: Seth MacFarlane
Actori: Seth MacFarlane, Charlize Theron, Liam Neeson, Amanda Seyfried, Giovanni Ribisi, Neil Patrick Harris,Sarah Silverman,
Gen: Comedie, Western
Premii: niciun premiu, o nominalizare
Tara: SUA
Durata: 116 minute

De prin 1990 Hollywood-ul a facut comedii western. Mai putin de 15-20, daca ma incapatanez sa dau un numar. Un subgen neglijat de industria filmului nu a adunat prea multe titluri in portofoliu si prea putine s-au si mandrit cu calificative laudabile (Shanghai Noon, Wild Wild West, Almost Heroes, Maverick). Cu tonicul si deloc cumpatatul „A Million Ways To Die In The West”, Seth MacFarlane, figurant cu mai multe titulaturi in generic, dar cele mai notabile- actor, regizor, producator- aduce pe ecrane o productie mai mult bascalioasa si mai putin serioasa. Si daca isi face intentiile clare inca de la inceput, cu atat mai bine. Fara a-si propune sa fie serios, in niciuna dintre ipostaze, MacFarlane pastreaza aceeasi inexpresivitate, dar care il ajuta mai bine decat ar fi crezut, in conturarea personajului sau usor imbecil, dar amuzant tocmai pentru asta.

Productia strecoara in scenariu si cateva teme valabile ale genului (lupta pentru teritorii, societati organizate din haos, onoare, pistolari care fac legea) si dezminte altele (domnitele aflate la ananghie, ordine sociala, indieni cuceritori). Filmul „A Million Ways To Die In The West” functioneaza ca o aglomerare a mai multor caracteristici ale genului, rezultand din aceasta neseriozitate tocmai efectul de rumoare pe care ar fi pariat. Si un artificiu imbucarator ce surprinde si mai imbuneaza chicotelile mai putin fericite: aparitiile cameo. Una dintre acestea, un omagiu adus clar uneia dintre cele mai bune serii SF, dar si alte aparitii amuzante, facute de dragul publicului avid dupa cadouri.

Pe scurt, povestea tipica perioadei generata de saracie si dezordine, ne plaseaza personajele in mijlocul Arizonei in anul 1882, cand moartea nu punea prea multe intrebari. Introducerea in peisajul desertic este facuta intr-un stil clasic, cu fonturi tipice productiilor western de alta data. Il cunoastem ulterior pe amaratul Albert Stark, parasit de prietena sa, materialista Louise (Amanda Seyfried, stapana pe rol). Imediat dupa acest eveniment, in oras ajunge Anna (Charlize Theron; un rol micut pentru calibrul ei), cu care Albert se si imprieteneste si care ii devine ghid pentru recucerirea Louisei si pentru manuirea armelor.

Obraznic si arogant, filmul pluseaza atat cat poate pe glumele colorate, pe efectul de scarbire si pe exagerarile generate de aceste elemente. Pentru genul caruia ii apartine, filmul livreaza nimic mai mult si nimic mai putin decat o comedie care obliga la rasete.