Actiune, CineCronici, Drama, Mister

The Maze Runner (2014): Captiv in Labirint

maze-runner-poster We only have three rules. First, do your part. Second, never harm another Glader. Most importantly, never go beyond those walls. I need to know that you are going to follow the rules.” 

  • Regizor: Wes Ball
  • Actori:  Dylan O’Brien, Kaya Scodelario, Thomas Brodie-Sangster, Will Poulter, Aml Ameen, Ki Hong Lee, Blake Cooper, Joe Adler
  • Gen: Actiune, Mister, Drama
  • Premii: un premiu, nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 113 minute

„The Maze Runner” poate fi rezumat, asa cum bine o facea insusi regizorul, in sintagma „Lord of the Flies meets Lost”.  Daca ma intrebati pe mine, as adauga la acest melanj si putin din aventura pe care o descoperi in „The Goonies„, o poveste originala de Steven Spielberg. Dar ceea ce face diferit „The Maze Runner” de celelalte productii, pe langa evidenta adaptare la prezentul unui public pretentios si mai avid de povesti pe placul lor, indraznesc sa spun ca este tocmai lucrul de care suntem privati pana la final si care vine odata cu raspunsurile: cauza. Wes Ball, aflat la primul lung metraj, a insistat foarte mult sa fure din tematica cinematografica a lui Terrence Malick pentru a oferi maturitate si un aspect sofisticat filmului.  A omis de la domnul Malick rabdarea. Mi se pare ca Ball s-a grabit atunci cand ritmul trebuia domolit si ca a oferit informatiile care tineau locul de mister. In putine momente, ce-i drept.

the maze runner captiv in labirint

O sa incec sa nu fac comparatia carte-film pentru ca pana la urma cronica este la pelicula. Desi trebuie sa marturisesc ca sunt cel putin doua libertati putin ostentative facute asupra a doua dintre personajele principale. Dar privite in contextul reimaginat, modificarile nu par a descuraja prea mult. Asadar, insistand mai mult pe produsul cinematografic, am observat interesul de a face din personajele principale caractere mai puternice decat in distopiile ecranizate pana acum, dar fara a le elibera de vulnerabilitatea cu care defileaza pana la sfarsit. Si ma refer mai mult la vanatoarea constanata, atunci cand pe urmele lor stau Durerosii (un aspect mecanic) schitati ca jumatati organice si robotice. Coridoarele din labirint sunt puse intr-o arhitectura complexa si solicitanta, incadraturile fiind exact cum trebuie.

the maze runner captiv in labirint2

Ce vedem in „The Maze Runner”? Fara niciun fel de backgorund, ascultam mai intai respiratia din ce in ce mai precipitata a cuiva. Acesta se trezeste brusc intr-un lift care il urca undeva, urmand sa descoperim ca a a ajuns in mijlocul unei Poieni, inconjurat de un grup de baieti cu varste variate. Dupa ce ii ureaza bun-venit, i se lamuresc spaimele spunandu-i-se ca nici ceilalti nu au vreo amintire despre ce a fost inainte de Poiana. Nu o sa insist sa dau prea multe detalii pentru ca pana la urma surprizele care sustin filmul sunt construite in baza a ceea ce nu stim. De la complexitatea ideii elaborate si pana la simularea unor raspunsuri gasite arbitrar chiar de audienta (mici scapari evidente), filmul nu uita sa mascheze misterul din spatele povestii si sa faca din supravietuire doar planul secund. Principala momeala pentru public este evadarea.

the maze runner captiv in labirint3

Poti acuza „The Maze Runner” ca adauga la compozitia filmului putin din contextul care facea din „The Cabin in the Woods” revelatia recenta a filmelor horror. In ipostazele sociale, plotul nu este exploatat pe cat ai fi crezut (dorit in cazul meu), dar adrenalina este bine pozitionata acolo unde trebuie. Relatiile dintre personaje sunt clare inca de la inceput: respect, prietenie, frica sau antipatie. Si Chuck este poate cel mai simpatic pusti vazut in ultimele filme. Thomas, eroul principal, este temator sau indraznet, dar niciodata arogant. Si asta bucura. Rolul Patriciei Clarkson (mai degraba cameo) vine ca o completare la concluzii si aceasta inca stie cum sa acapareze ecranul. Dar vedeta intregii actiuni este Dylan O’Brien (foarte bun in „The First Time”). Desi nu poate fi neglijata nici interpretarea lui Aml Ameen (Alby) care reuseste sa faca dintr-un personaj secundar, unul de o importanta mai mare. Poti spune despre „The Maze Runner” ca functioneaza pe principiul 2 in 1: prima jumatate este pentru acomodare, iar cea de-a doua pentru concluzii. Si cele doua se completeaza uniform. Desi spre final exista riscul sa spui ca ai lucrat la un puzzle pe care l-ai mai jucat o data, filmul ramane o proiectie foarte interesanta, plina de suspans si inovatoare la capitolul poveste.

Filmul intra oficial in cinematografe din 19 septembrie si este distribuit de Odeon Film. Filmul a fost vazut in cadrul unei proiectii speciale la Grand Cinema Digiplex si multumesc pentru gazduire.

Rating autor: nota 9

Vizionare trailer:

[youtube=http://youtu.be/PzBZbY0hFIo]

 

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.