Actiune, CineCronici, Drama, SF

The Hunger Games (2012)

“- Peeta Mellark: I just keep wishing I could think of a way to show them that they don’t own me. If I’m gonna die, I wanna still be me.
– Katniss Everdeen: I just can’t afford to think like that.”

  • Regizor: Gary Ross
  • Actori: Stanley Tucci, Wes Bentley, Jennifer Lawrence, Willow Shields, Josh Hutcherson, Raiko Bowman, Woody Harrelson, Lenny Kravitz, Amandla Stenberg, Donald Sutherland, Elizabeth Banks
  • Gen: Actiune, Drama, SF
  • Premii: 4 premi, 9 nominalizari
  • Tara : SUA
  • Durata: 142 minute

O franciza matura si intunecata „The Hunger Games” isi rasplateste publicul nerabdator prin prezentarea echitabila a unei viziuni sumbre a societatii defectuoase imaginate de Suzanne Collins in cartile ce poarta semnatura sa, scrieri care adaptate marelui ecran prind pe neobservate audienta si ii suprima eventuala optiune de a renunta la vizionare. Intr-o atmosfera de neputinta, regizorul Gary Ross da tonul potrivit unei satire SF dramatice careia ii poti aduce reprosuri morale, insa nu ii poti respinge implicatiile emotionale puse in contrast cu disfunctionalitatea societatii conturate.

Cu multiple precedente cult in cinematografie (vezi “Lord of the Flies”, “Metropolis”, “Blade Runner”, “Nineteen Eighty-Four”; a nu se intelege ca se ridica la nivelul acestora) prima parte adapatata a trilogiei de mare succes, devine un film distopic cu elemente futuriste in care dependenta bolnava a individului pentru distractia televizata nu mai este ridiculizata, ci tratatata ca o problema care dezumanizeaza si priveaza omenirea de simtaminte reale. Retinut in criticarea defectelor sociale, desi oprimarea si ingradirea libertatii sunt parti omniprezente ale filmului, “The Hunger Games” se revanseaza prin tratarea unor teme ca ideea perpetuarii familiei, foametea si puterea abuziva. Foarte bine evidentiate discrepantele intre saracie si bogatie. Locuintele saracacioase amintesc de lagarele de concentrare, pe cand cladirile impunatoare ale celor inzestrati par a fi un complex de Taj Mahal modernizat, ajutat de o tehnologie avansata la care zonele condamnate au interzis.

Tinutul american s-a prabusit. Intr-un viitor dezolant care nu lasa loc de alegeri, pe ruinele fostului continent s-a cladit imperiul Panem, un stat care guverneaza in Capitoliu douasprezece districte. Supravietuitorii sunt victime ale unei vieti la limita subzistentei si isi reprima furia legitima. Subjugati de un regim dictatorial aspru li se reaminteste ca rebeliunea izbucnita cu saptezeci si patru de ani in urma a fost o greseala pentru care inca trebuie sa plateasca. In fiecare an, in baza unei extrageri (o parte bine pusa in scena) din fiecare sector sunt alesi un baiat si o fata (din oameni devin tributuri), cu varsta intre 12-18 ani. Acestia vor fi pregatiti si antrenati sa stranga simpatia celor pe care ii vor distra intr-un spectacol televizat pe care fiecare locuitor al districtelor este obligat sa-l urmareasca. Din cei douazeci si patru de pretendenti, doar unul se va intoarce in viata acasa.

Cu o interpretare vibranta, Jennifer Lawrence (minunata in Winter’s Bone) aduce in atentia publicului o eroina atipica, pe Katniss. Ne lasa sa ii cunoastem fragilitatea si determinarea pentru castigarea concursului sangeros de meschin, devenind o martira datatoare de speranta. Aceasta isi pastreaza indarjirea melancolica, mizand pe doua caracteristici care o diferentiaza: inteligenta si blandete. Jocul instrumentat perfid de catre organizatori, o aduce pa Kassin in competitie cu Peeta (total schimbat Josh Hutcherson). Personajul sau m-a pacalit. Primul impact s-a tradus printr-o senzatie de slabiciune, naivitate si compatimire, insa pe parcurs l-am indragit si am inceput sa-i apreciez strategia. Mi-au placut foarte mult schimbarile la care este supusa relatia Katniss- Peeta, modul in care evolueaza si felul in care ne poarta catre un punct culminant asimilabil .

Lucru stiut, Stanley Tucci nu trebuie sa mai demonstreze nimic. Totusi in „The Hunger Games” mi-a parut a fi ridicol si inutil, desi devine mediatorul cinic care incearca sa descoase fiecare participant si sa retuseze fiecare moment cheie al competitiei. Woody Harelson are aparitii pasagere, dar concludente si esentiale. Tinuta glamour, nazurile, machiajul si coafurile colorate si exagerate ale locuitorilor Capitoliului au un efect vizual puternic (nu m-au incantat foarte mult). Aceste elemente vin pentru a diferentia apartenenta fiecarui individ la rolul pe care-l primeste.

Nu am sa va mint. „The Hunger Games” (menajeaza spectatorul prin cenzurarea multor cadre cu violenta) nu este un film perfect, dar tinde sa fie unul dintre cele mai bune din sfera sf ale ecranizarilor dramatice recente, un film care isi merita o vizionare de peste doua ore, fara a exista riscul ca plictiseste. De mentionat o scena care va fi amintita: moartea unui personaj de doar 12 ani si mormantul improvizat.

Alte cronici: FilmSinospsis,

Rating autor: nota 8

Vizionare trailer:

http://www.youtube.com/watch?v=hsaD9GARb1M?rel=0

Loading...

Vezi si...

13 Comments

  1. Movie Zone 30 martie 2012 at 0:42 -  Răspunde

    frumos scris…l-am vazut si eu recent…poate ii ofer si eu 2-3 randuri ca “omagiu”

    • Angela 30 martie 2012 at 8:57 -  Răspunde

      multumesc frumos 🙂 ma bucur ca ti-a placut recenzia si sper sa-ti fi placut si filmul. astept cu curiozitate si parerea ta

  2. Radu Ştefan RS 17 iulie 2012 at 12:41 -  Răspunde

    Nu am avut ocazia să merg la cinema ca să văd filmul ăsta şi acum regret… Merita să fie vizionat pe un ecran cât mai mare. Oricum, am avut ocazia să mă uit la trailere şi să citesc câteva recenzii (inclus aceasta) şi pot să zic că mi se pare destul de bine realizat! Da, nu se ridică la înălţimea lui ”Nineteen Eighty-Four”, dar tot mi se pare destul de bun.

  3. Marius 12 august 2012 at 9:41 -  Răspunde

    Recenzia este foarte buna, insa filmul nu mi-a placut deloc. Mi s-a parut o tragere de timp enorma, o poveste care are mult prea multe sincope si scenariul prea previzibil.

    • Angela 12 august 2012 at 11:41 -  Răspunde

      multumesc 🙂 mie mi-a placut teribil de mult filmul, poate si pentru ca am o slabiciune pentru filmele care prezinta socitati distopice. daca ai citi cartile, ai fi cu mult mai indulgent cu ceea ce au reusit sa faca cu ecranizarea. eu cam ciuntit multe evenimente, poate de aici si nemultumirea pentru ca sunt unele lucruri care lipsesc si legau altfel actiunea. da, scenariul este previzibil, dar pe mine nu m-a deranjat 🙂 oricum, iti respect parerea 🙂

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.