CineCronici, Fantastic

Shape of Water (2017) [REVIEW]

 „ When he looks at me, the way he looks at me… He does not know, what I lack… Or – how – I am incomplete. He sees me, for what I – am, as I am. He’s happy – to see me. Every time. Every day. Now, I can either save him… or let him die.”

  • Regizor: Guillermo del Toro
  • Actori: Sally Hawkins, Octavia Spencer, Michael Shannon, Richard Jenkins, Michael Stuhlbarg, Doug Jones, David Hewlett
  • Gen: Drama, Romantic, Fantastic
  • Premii: 88 premii, 268 nominalizari (la data publicarii)
  • Tara: SUA
  • Durata: 123 minute

Despre Shape of Water poti spune orice, mai putin ca are o poveste originala. Asta, din pacate sau din fericire, depinde de cate filme ai vazut inaintea astuia. Pentru ca, pana la urma, influentele din adaptarea lui Guilermo del Toro sunt multiple si greu de neglijat. Ba chiar numite de el insusi, fara sa ii discrediteze in vreun fel munca si nu face ca productia sa-i fie mai putin apreciata.

Dimpotriva, este o reusita oricum ai privi-o. Si mie mi-a placut si mai mult la a doua vizionare, cand am reusit sa prind mai multe detalii – fie ca vorbesc despre personaje, fie despre estetica unor locatii sau despre firul narativ care a capatat acum o altfel conotatie.

Indragostit de mosntri, regizorul decide sa faca un alt final sau mai degraba o reinterpretare pentru clasicul “The Creature From the Black Lagoon”, filmul din 1954, pe care il vedea cand era doar un copil. De asta tot ce ti se pare ca este familiar, se intampla pentru ca asa este. Dar cu o amprena personala, pentru ca este imposibil sa nu-i recunosti slabiciunile lui del Toro, daca ii stii filmografia.

Daca ar fi sa ne raportam doar la scenele de deschidere si de inchidere, doar aici avem o tehnica rareori utilizata si care da atat de bine pe ecran – dry-for-wet. Doar ca fara apa – un ventilator, fum si ceva bule adaugate digital. Si te-a castigat. Cel putin la mine a functionat, fara sa il numesc neaparat cel mai bun titlu din portofoliul domnului. “El Labirinto del Fauno” va fi mereu in frunte, iar ca o preferinta de-a mea, “Crimson Peak” il voi recomanda mereu.

“The Shape of Water” este o poveste neobisnuita de dragoste, una fantastica. Suntem trimisi in anii ’60 cand o cunoastem pe Elisa (Sally Hawkins). Aceasta nu poate vorbi si este prinsa in propria capcana, intr-o rutina de discutii fara replica cu vecinul sau si cu colega de munca. In locul unde lucreaza ajunge un transport important, despre care afla curand ca este o creatura. Curioasa sa afle mai multe despre, aceasta incepe sa aiba conversatii mute cu aceasta, ciudate, indragostindu-se fara sa isi dea seama. Pana la a concepe un plan pentru a salva fiinta pentru care a dezvoltat sentimente si pe care crede ca i le impartaseste.

La Premiile Oscar, “The Shape of Water” are 13 nominalizari –  cele mai multe decat oricare alt film al anului. Si nu spun musai ca este cel mai bun, dar este cu siguranta interesant. Face si cateva paralele interesante intre idilele din poveste si cateva trimiteri la mituri. Plus ca aici femeia este cea care seduce, iar personajul negativ este fix tipologia villainilor din filmele anilor ’50 – daca ea avea bunatate, el gaseste maretia in uciderea de monstri. Iar asta confera ceva aparte.

De ce acest titlu? Explica insuri regizorul, ba chiar frumos: “I am trying to show that love is fluid, like water, and takes the shape of whatever it needs to take.”

Filmul este distribuit de Odeon Film si a avut premiera pe 23 februarie

Vizionare trailer:

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.