CineAmator

„ He’s here to kill you, Katia, and I’m here to stop him. I’m John Smith. I know you don’t have any reason to trust me but look at him. Look at how he moves. Look at the shadows under his coat and look at his eyes and tell me that I’m lying… Run!”

• Regizor: Aleksander Bach
• Actori: Rupert Friend, Hannah Ware, Zachary Quinto, Angelababy, Dan Bakkedahl, Michaela Caspar, Thomas Kretschmann, Hannah Ware
• Gen: Actiune, Crima
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 96 minute

In 2007 faceam pentru prima oara cunostinta cu asasinul Hitman, doar ca avea un chip mai glacial si trasaturi mai dure, decat ce vad acum. Poate ca senzatia asta de figura fara sentimente a fost ajutata si de mana regizorala a francezului Xavier Gens, care a schimbat nu doar bacgkround-ul cu originile personajului, dar l-a lasat pe Timothy Olyphant sa imprumute personajului cat mai mult din trasaturile unui individ inuman si distant, cu o postura permanent dreapta si impozanta. Se intampla si aici asta, doar ca este imposibil sa nu fac comparatii si sa nu declar originalul castigator. Call me silly.

Aleksander Bach isi face debutul in lungmetraj, dupa ce pana acum a cochetat doar cu clipuri video. Din fericire prinde cadrele asa cum trebuie, este echilibrat in scenele de actiune, fie si cand avem un ritm alert, totul ramane usor de urmarit. Doar ca, daca titlul anunta ca personajul principal este Agentul 47, la scenariu se cade intr-o capcana si, din protagonist, Hitman ajunge personaj suport. Cel putin senzatia asta ti-o lasa, nedrept poate, cand atentia este acordata ei, cea care da startul intrigii, este narator si care si incheie povestea.

Filmul prezinta o elita de asasini modificati genetic programati sa devina criminali cu sange rece, fara emotii. Inspirat de jocul cu acelasi nume, „Hitman: Agent 47” vine cu propria interpretare si intelegem ca la un moment dat proiectul de a deghiza oameni in masini de ucis a fost intrerupt si reluat de un genetician care a ales sa renunte la planurile de a continua cercetarile. In prezent, fiica acestuia ajunge tinta unei corporatii, preocupate sa-si faca propria armata de indivizi inzestrati cu putere, inteligenta, viteza si rezistenta. Ajutata de agentul 47,  Katia van Dees (Hannah Ware, atragatoare) incearca sa afle detalii despre trecutul sau, preocupata in acelasi timp sa ramana in viata.

Rupert Friend imi pare uneori depasit de Zachary Quinto, dar nu pot spune ca m-a dezamagit. Cei doi se completeaza foarte bine in scenele cand sunt in antiteza. Avem unele infruntari cand inamicii cad imediat secerati din pricina impuscaturilor care se aud foarte bine, iar atunci avem senzatia ca luam parte la o secventa dintr-un joc video, asa cum ar trebui. Cursele de masini si luptele mai anima putin senzatia asta. Dar nu atat cat am fi asteptat.

„Hitman: Agent 47” incheie cu putina sfiala vara de blockbustere. Cu retineri in privinta dezvoltarii personajelor, dar cu indrazneala in ceea ce priveste montarea scenelor violente, primim (doar) o parte din ceea ce ar fi putut fi (inca) un film bun al acestui an din cele multe si bune dedicate agentilor secreti.

Filmul intra din 28 august in cinematografe si este distribuit de Odeon Film caruia ii multumesc pentru invitatie.

Vizionare trailer: