CineAmator

„ I have kids. If they see that a regular guy can follow impossible dreams, maybe they’ll do the same. We are on top of Everest, Helen! We made it”

• Regizor: Baltasar Kormákur
• Actori: Jake Gyllenhaal, Elizabeth Debicki, Keira Knightley, Robin Wright, Josh Brolin, Sam Worthington, Jason Clarke, Michael Kelly, Emily Watson, John Hawkes, Vanessa Kirby, Clive Standen
• Gen: Drama, Thriller
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 121 minute

Filmele cu si despre dezastre au fascinat industria Hollywood dintotdeauna. Indiferent ca s-au pus pe ecran scenarii cu eruptii de vulcan, cutremure, inundatii, incendii, tornade, premisa ca omul sa infrunte natura, indiferent de provocare, implica drama si momente tensionante. „Everest” duce subgenul disaster movies la un nivel mai emotionant, dar si mai static decat am fi intuit, apeland desigur la santajul „bazat pe o poveste adevarata”. Ceea ce inseamna clar ca ne pasa mai mult de personaje si ca urmarim un subiect orchestrat cu grija.

Comparat cu alte productii care au vizat escaladarea muntilor („Vertical Limit”, documentarul „Touching the Void”, „Into Thin Air: Death on Everest”, „The Climb” sau tragicul „Alive”), filmul lui Baltasar Kormákur este mai putin despre supravietuire si mai mult despre incapatanarea de a cuceri, incapatanare descrisa de orgoliu, nebunie si aroganta. Islandezul se impune audientei prin meticulozitatea cu care alege sa relateze evenimentele. Daca primele acte ale povestii pot parea puncte moarte, pana cunoastem echipa, pe asta a si mizat domnul. Cu cat petreci mai mult timp cu ei, cu atat iti pasa mai mult ce se intampla cu acestia, dupa ce sunt pusi in situatii periculoase.

Bazat pe evenimentele care au fost descrise in presa ca dezastrul de pe Everest, din 1996, filmul prezinta evenimentele care au precedat tragedia care avea sa duca la moartea mai multor oameni. Dupa o introducere care prezinta trecutul cuceririi varfului muntelui, intelegem ca astfel de expeditii au fost transformate intr-o afacere. Mai multi alpinisti experimentati conduc echipe pe care le pregatesc sa ajunga in varf. Constransi de aglomerare si cerintele multe, doi coordonatori a unor astfel de explorari decid sa-si uneasca echipele, ignorand indiciile care anunta o vreme neprielnica. Una este condusa de Scott Fischer (Gyllenhaal, impozant) si cealalata de Rob Hall (Clarke, senzational). De altfel acestia se remarca din intreaga distributie, alaturi de Hawke. O fac cu figuri serioase si cu minele care mimeaza suferinta si seriozitatea unei munci asumate.. Personajele celelalte par mai degraba figuri suport, dar nu ignora(n)te.

Filmul impresioneaza prin peisaje si prin interpretari. Astea sunt cele doua atuuri ale unei pelicule care altfel ar parea nu tocmai senzationala. Regizorul are o altfel de viziune pentru eroi si ii pune sa infrunte o clima aspra, pe care ei insisi o vaneaza, intr-o incercare lacoma de a fi altcineva. Din punct de vedere vizual, „Everest” rivalizeaza cu intinderea de desert din „Mad Max: Fury Road”, iar aici marea de alb inseamna nu doar frumusete, cat si pericol, fatalitate. Si se portretizeaza cum si cat trebuie asta.

Nu se lasa deoparte partea dramatica, iar scenele cu furtuna, gheata care loveste chipul alpinistilor sau sunetul care surprinde un vifor violent te coplesesc. Toate astea cuceresc si fac un joc psihologic sustinut prin dialoguri scurte – „the last word always belongs to the mountain”. Si vine la pachet si cu o morala, care place sau nu, pentru ca pana la urma despre asta vorba: despre fuga omului de a atinge culmi imposibile si de a se incapatana sa creada ca este un cuceritor. Pentru mine, „Everest” intra in competitia celor mai bune drame ale acestui an.

Filmul intra din 18 septembrie in cinematografe si este distribuit de RoImage.

Vizionare trailer: