CineAmator

“ A great fighter once said, it ain’t about how hard you can hit, it’s about how hard you can get hit…and keep moving forward.””

• Regizor: Ryan Coogler
• Actori: Michael B. Jordan, Sylvester Stallone, Tessa Thompson, Phylicia Rashad, Tony Bellew
• Gen: Sport, Drama
• Premii: 19 premii, 40 de nominalizari (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 133 minute

In „Rocky IV” Apollo Creed il ruga pe Rocky sa nu opreasca meciul dintre el si Ivan Drago „no matter what…no matter what”. Conditionat de ordinul prietenului sau, cel cu care era candva adversar in ring, Rocky il asculta, insa nu inainte de a incerca sa-l salveze.

„Rocky” devenea inca de la debut un simbol pentru lumea boxului (urmandu-l pe „The Champ” sau „Raging Bull”) iar Sylvester Stallone isi castiga un public. Facea din drama sportiva un pretext personal pentru a defini ambitia, pe fundalul visului american – un tanar needucat, dar muncitor care simte ca merita mai mult. Si incepe sa urce in ierarhia unei lumi unde pumnii fac diferenta dintre un necunoscut si un bogat. Sleeper-hit-ului ii urmeaza mai multe continuari (79, 82, 85, 90, 2006) pentru ca acum sa vedem al doilea cel mai bun film al francizei – „Creed”.

In 1998 Donnie, cum este poreclit Adonis Creed, are mai multe probleme. 17 ani mai tarziu, a lasat in urma trecutul cu infractiuni. Decide sa isi urmeze visul de a deveni boxer profesionist si pentru asta, vrea sa ia legatura cu fostul prieten al tatalui sau, cel care candva era o legenda – Rocky (welcome back, sir!). Doar ca lucrurile nu sunt atat de simple si fiecare trebuie sa invete sa isi infrunte treptat si impreuna propriile temeri.

Michael Jordan este o descoperire fantastica. M-a facut sa imi para rau ca nu a prins roluri la fel de solide pana acum. Personajul sau este ca un uragan care distruge totul in calea lui, inclusiv pe el insusi. Furia acumulata de-a lungul multor ani in care a incercat sa razbata singur. Renega umbra unui tata care a murit inainte de a-l fi cunoscut si asta il copleseste. Tessa Thompson („Selma”, „Dear White People”) este Bianca, cea care ne ofera prilejul sa negociem din nou o poveste de dragoste in lumea sportului. Nu impresioneaza neaparat.

„Creed” se alatura listei mari de filme care scot de la naftalina idei si nume cinematografice care in urma cu zeci de ani puneau bife in istoria filmelor. Doar ca se distanteaza de celelalte prin crearea unei identitati diferite fata de mostenirea pe care se construieste. Risca sa complice povestea si asta nu face decat ca naratiunea sa fie mai complexa, iar situatiile in care sunt surprinse personajele sa nu para resuscitari. Formula pare familiara doar pentru scenele de antrenament. Concentrarea ramane insa asupra personajelor, asupra scenelor de lupta, rapide in montaj – regizorul opteaza pentru o strategie simpla si rezulta o productie contemporana.

O poveste deloc complicata, cu umanitate suficienta cat sa-ti pese, cu toate ca Stallone nu mai este implicat in scierea povestii. Domnul ramane un pion extraordinar care fura show-ul pentru ca adauga o dimensiune mai profunda personajului, acum trecut prin mai multe experiente. Iar camera ni-l arata asa cum trebuie, si anume frant. De altfel tot camera pare ascunsa in ring, cand prinde cele mai bune unghriuri in scenele de lupta (dar scenariul nu lasa ca ultima infruntare sa fie si cea mai buna).

„Creed” se integreaza perfect in saga „Rocky”, iar muzica, tonalitatea, interpretarile si directia peliculei compun un montaj fara cusur, onorand sursa. De vazut si revazut, o poveste castigatoare care starneste si incanta in toate rundele de meci. Fie ca sunt in ring, fie in afara lui.

Filmul a intrat in cinematografe din 1 ianuarie si este distribuit de CineForum.