[REVIEW] Allied (2016)

Razboi, Romantic, Special

[REVIEW] Allied (2016)

„Max Vatan: Heard a lot about you, saying you were beautiful… and good.

Marianne Beausejour: Being good at this kind of work is not very beautiful. ”

Regizor: Robert Zemeckis
Actori: Brad Pitt, Marion Cotillard, Jared Harris, Camille Cottin, August Diehl,
Gen: Razboi, Romantic
Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
Tara: SUA
Durata: 124 minute

In 1942 aveam „Casablanca” lui Michael Curtiz, iar in 2016 ni se livreaza o alta drama romantica prin intermediul careia suntem trimisi in aceeasi destinatie marocana, cu zgomote de explozii pe fundal. Desigur, razboiul este surprins aici din alte perspective si cu alte mize. Povestea propusa de Zemeckis nu are aceeasi amaraciune, compensand insa spre final cu ceva care seamana cu ramasul bun de pe aeroport. Previzibil uneori, mai ales in ceea ce priveste evolutia relatiei protagonistilor, scenariul cusut cu rabdare poate avea cateva twisturi, autorul Steven Knight (Amazing Grace, Eastern Promises) fiind parca mai cuminte si rezervat decat pana acum fara sa se dezminta insa nici de data asta in ceea ce priveste avalansa de emotii.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, un ofiter special, arogant si increzator, Max Vatan (Brad Pitt) este detasat cu o misiune in Casablanca, pentru a asasina un ambasador german. Pentru a castiga increderea comunitatii, primeste o identitate noua si devine sotul unei localnice, Marianne Beausejour (Marion Cotillard), care face parte dintr-un grup de rezistenta din Franta. Aceasta s-a infiltrat in randul localnicilor si are germanii de partea ei, cochetand fatarnic cu ideologiile lor. Obligati sa mimeze o casnicie fericita, cei doi, Max si Marianne devin tot mai apropiati fara sa neglijeze insa motivul pentru care sunt impreuna si pozeaza ca un cuplu casatorit.

Nu e spoiler cand spun ca o sa si fie un atac asupra germanilor. Si e atat de misto scena aia facuta, mai ales cand vezi cat de frumos este surprinsa Marion manevrand arma greoaie, momentul ala fiind poate egalat doar atunci cand niste tocuri cui zdrobesc niste cioburi de pe strada, sau de momentul unei nasteri in mijlocul unor bombardamente care pare mai degraba sa ii ocroteasca, decat sa ii nenoroceasca.

Una dintre cele mai influente elemente ale filmului – imagini senzationale cu care ne santajeaza regizorul, de multe ori fiind martorii unui oras amutit de razboi,; se surprind ipostaze incredibile de pe acoperisul unde se refugiaza doi indragostitii care trebuie sa pastreze niste aparente. In plus, se face o nominalizare deloc superficiala pentru una dintre cele mai erotice scene dintr-un film: faina paralela dintre exterior si interior (vezi scena de dragoste din masina, cu camera care se roteste permanent). Se repeta analogia asta cu sentimentele si cu ce se distinge pentru ceilalti, de data asta invers, cand la o petrecere se aude o muzica vesela si in interiorul sau, protagonistul moare putin cate putin din pricina framantarilor.

Un proiect emotionant din filmografia lui Zemeckis (nu peste „Forrest Gump”), dar cred ca si cel mai lent, aproape ca o munca nostalagica. „Allied” este una dintre dramele de razboi in care lupta pentru teritorii este de fapt doar un pretext pentru a sprijini o poveste de iubire, de altfel cu o interpretare buna pentru doi actori capabili sa portretizeze un duo potrivit idilelor de pe TCM, Pitt- Cotillard, foarte pasionali si potriviti pe rol. Desigur, Brad Pitt nu este strain de uniforma de soldat, avand deja experiente militare cu „Inglourious Basterds” (2009), „Beyond All Boundaries” (2009) si „Fury” (2014), aici imprumutand insa o mina mai visatoare, pentru ca nu putem nega cat de absorbit isi lasa personajul sa fie de amor. Mai ales cand il urmarim cum se indragosteste treptat de partenera imprumutata. Marion, cu o infatisare melancolica nu este deloc vulnerabila, scenariul favorizand-o pentru a fi creionata ca o femeie puternica, inteligenta si independenta, care abia spre final isi dezvaluie intentiile si slabiciunile.

Pentru mine – o orchestratie faina, demna de un film de epoca cu o scenografie frumoasa, foarte eleganta din punct de vedere vizual. Mai putin captivant decat te-ai astepta sa fie un thriller de spionaj, dar nu as pune asta ca un defect. O drama solemna, facuta cu atentia la detalii, cu interes pentru a sensibliza si frumos interpretata. In ciuda unui interes excesiv ca totul sa para perfect, ceea ce scade putin din nota autenticitatii, dar orice coreografie de scena sau costum purtat, face ca totul sa fie mai atragator. Eu i-am adorat fiecare generozitate pentru detaliile astea faine si s-ar putea sa fi devenit un favorit de-al meu, din categoria povesti de dragoste din filme. Cu tot cu exagerarile care nu il fac valabil sau mai putin credibil, pentru ca pana la urma nu este vorba despre sacrificii, ci despre alegerile facute constient si fara regrete. Si partea asta mi-a placut cel mai mult.

Filmul intra in cinematografe din 2 decembrie si este distribuit de RoImage.

In urma cu ceva timp faceam un articol cu povesti de dragoste in decoruri de razboi, asadar, daca aveti nevoie de astfel de recomandari si v-a placut deja „Allied”, va recomand sa consultati si lista de aici.

Vizionare trailer: