CineAmator

” I know that this isn’t the life that you prefer, and that it’s been hard for you to come down here… but I really want us to be a happy family, you and me. The mess is all taken care of… so, I’ll go get dinner started.”

• Regizor: Dan Trachtenberg
• Actori: John Goodman, Mary Elizabeth Winstead, John Gallagher Jr.
• Gen: Thriller, Mister
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 103 minute

In 2008 Matt Reeves readucea in atentie subgenul found-footage. Un oras era luat sub asalt si tot ce stiam era ca ‘Some Thing Has Found Us’. Totul era redat prin perspectiva unui tanar care filma toate eveninementele asa cum se intamplau si tot ce stia el, vedea si publicul pe masura ce lucrurile avansau. In jurul filmului s-a creat un fanbase urias si au existat cerinte insistente pentru o continuare. La opt ani distanta avem un spiritual successor/ sequel care nu isi bazeaza storyline-ul pe volumul anterior, ci aduce elemente, stil si teme similare pentru a-l include in franciza. ’10 Cloverfield Lane’ reuseste sa aiba o atmosfera care mi-a amintit de obscurul ‘The Divide‘, insa acolo dezumanizarea sufoca personajele inainte sa primim vreo informatie despre ce se intampla in exterior.

’10 Cloverfield Lane’ este mic, dar foarte bine jucat, foarte misterios in redarea povestii si construit pe o alta productie primita cu laude de audienta si critica. Capitolul acesta are mai putina actiune (ceea ce nu deranjeaza catusi de putin). Insa este preocupat sa fie un thriller psihologic care functioneaza extraordinar pe dezvoltarea personajelor. Si se bazeaza doar pe trei protagonisti, ceea ce ce face mai interesant si wicked totul.

Michelle (Mary Elizabeth Winstead) se trezeste in urma unui accident cu masina intr-o camera izolata. Howard (John Goodman, portretul perfect de paranoia si isterie) reclama ca este salvatorul ei si ca aceasta nu mai are unde sa revina, din moment ce in afara lumea a fost decimata in urma unori cataclisme nucleare sau chimice. Un al treilea supravietuitor Emmet (John Gallagher) ii confirma izbuncnirea apocalipsei si o asigura ca exceptand buncarul unde sunt cazati nu ar putea fi mai in siguranta altundeva. Nu va spun mai multe pentru ca este senzational twist-ul pe care povestea il ia si este interesant de urmarit impactul.

Sa va spun din nou cat de bun este Goodman. Duce ideea de nebunie la un alt nivel si deziluziile il fac cu atat mai bun in construirea personajului. Indiciile despre ce se intampla cu adevarat sunt livrate treptat, cu precizie si sederea in spatiul sufocant devine cu atat mai greu de suportat. Filmul pluseaza cat poate de bine pe asta pentru a duce audienta la limita rabdarii, alimentand curiozitatea si indignarea. Regizorul Trachenberg aflat aici la debut face o treaba senzatioanala in redarea suspansului si in sustinerea intrigii cu o miza pe cat de simpla, pe atat de ofertanta. Iar finalul nu face decat sa ne faca sa vrem sa vedem mai mult.

’10 Cloverfield Lane’ nu urmeaza stereotipurile si surprinde prin cat de multe face cu atat de putin. Sa recunoastem, nu dispune de artificii prea zgomotoase si luminoase pentru a iesi in evidenta. Si asta il face cu atat mai bun. Personal am fost cucerita de primele trei sferturi din film, pentru ca in ultima parte totul sa se dezlantuie si raspunsurile nu fac decat sa ridice si mai multe intrebari.

Teoria conspiratiei? Invazie extratarestra? Rapire? Razboi nuclear? Apocalipsa biblica? Pe masura ce vizionezi mai mult, inventezi teorii diverse. Si cu toate ca raspunsul poate fi previzibil ’10 Cloverfield Lane’ proiecteaza psihoze la un nivel caraghios de bun. Surprinde, sperie, incanta prin atmosfera claustrofobica, coloana sonora si interpretarile solide. Si s-ar putea ca totul sa nu se termine aici. Ceea ce nu face decat sa ma bucure.

Filmul intra in cinematografe din 8 aprilie si este distribuit de Ro Image.

Vizionare trailer: