Biografic, CineCronici, Comedie, Drama

[REVIEW] Eddie the Eagle (2016)

Eddie_the_Eagle_1454936182_2016” – Eddie Edwards: I heard you were a champion so I was thinking maybe you could give me a few tips.
– Bronson Peary: Give up. There’s one for free.

  • Regizor: Dexter Fletcher
  • Actori: Taron Egerton, Hugh Jackman, Tom Costello, Keith Allen, Tim McInnerny, Edvin Endre, Rune Temte, Iris Berben, Mark Benton
  • Gen: Comedie, Biografic, Drama
  • Premii: un premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
  • Tara: SUA
  • Durata: 106 minute

O biografie tratata cu amuzament in care se permit multe libertati in adaptarea povestii reale de viata celui cunoscut ca Eddie the Eagle. Un schior olimpic care s-a remarcat mai mult prin popularitate. Desigur, detinea si talent, chiar si acela de a fi incapatanat si de a fi hotarat sa munceasca si sa recupereze cunostintele unui sport necunoscut lui. Regizorul Dexter Fletcher abordeaza subiectul cu umorul britanic specific si il condimenteaza cu un dialog ascutit. O comedie cheerful care incurajeaza sa ne urmam visurile si nu tine cont de nimic in acest indemn: nici de piedici sau de probleme reale intampinate. Si tie nici ca-ti pasa mai mult daca si cat de valabila e povestea. Pentru ca te simti atat de bine urmarind-o si te atasezi imediat de personaje pentru a-ti pasa de ele.

De altfel este imposibil sa nu intervina empatia pentru Eddie (Taron Egerton, simpatic de voie mare). Il cunoastem de cand era copil, de altfel unul ambitios si visator cu planuri de a cuceri lumea la Olimpiada. Il vedem cum odata cu el creste cu visul de a urca pe podium, fara sa tina cont de multiplele esecuri sau de lipsa incurajarilor din partea tatalui. Mama ii mai tine isonul, ba chiar ii da toate economiile pentru a-l ajuta sa ajunga in Germania pentru a practica ski jumping. Aici il intalneste pe Bronson Peary (Hugh Jackman), un sportiv cazut in dizgratie in urma cu cativa ani si de care acum au uitat toti.

Cred ca intr-un final filmul ajunge sa fie mai sentimental decat intentiona. Functioneaza perfect si pe partea motivationala si inspirationala, iar relatia de mentor-invatacel dintre personajele principale este surprinsa bine, fara sa para fortata. In ciuda unor gaguri care nu par deloc realiste. Si din nou spun, nu iti pasa deloc, pentru ca accepti filmul ca atare cu un good feeling. Spiritul competitiei place foarte mult in decorurile specifice atmosferei anilor ’70-’80.

Asta ca sa nu neglijez entuziasmul pe care Taron Egertonle il atribuie lui Eddie the Eagle, facand din personajul sau unul care place indiferent de rezultatele din final. Tonul light si interpretarea acestuia salveaza filmul din capcana cliseelor si nu devine mai dramatic decat era impus. Hugh Jackaman pare uneori prea devotat rolului. Dar nu ii poti reprosa implicarea, din moment ce pana la final demonstreaza o chimie fantastica cu partenerul sau.

Sa ne amintim putin de ‘Billy Elliot’ – aproape acelasi ADN cu al lui Eddie. Descurajat de acelasi tata cu conceptii, insa calatoria lui este una mai anevoioasa si concluzia smulge plansete. Aici suntem distrati si totusi, desi urmarim o comedie, avem spre final un moment similar cand suntem santajati cu emotii care ar putea la fel de usor sa smulga un oftat.

Filmul se rezuma sa aduca impreuna doua personaje diferite (dar cu scopuri comune) pe care le pune in diverse dueluri. Pana la final ‘Eddie the Eagle’ joaca pe teren sigur si atunci cand stie ca trebuie sa nu fie delicat (vezi scenele din competitie) nu slabeste deloc audienta. Un erou atipic, intr-o poveste tipica, dar original redata.

Filmul intra in cinematografe din 8 aprilie si este distribuit de OdeonFilm.

Vizionare trailer:

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.