„- Im Zoya, friends call me ‘Zee’.Tiger
– I am Manish, my friends call me ‘Dhool Darshan.”
- Regizor: Kabir Khan
- Actori: Salman Khan, Katrina Kaif, Ranvir Shorey
- Gen: Actiune, Romantic
- Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
- Tara: India
- Durata: 132 minute
Daca am invatat ceva din putinul meu contact cu filmele de la Bollywood, atunci am inteles ca filmele indiene au un sablon pe care il aplica aproape tuturor productiilor. Obliga adaptarea la o simbioza intre genuri, aprind din aproape orice o poveste de dragoste (mereu) imposibila, insereaza coregrafii deloc necesare in timpul unor evenimente ce nu ar trebui intrerupte si apeleaza la diverse conventii pentru fortarea incadrarii in clisee. Dar cum ideile preconcepute nu ma caracterizeeaza, am decis sa raspund pozitiv invitatiei de a experimenta vizionarea unui film indian la cinema. Cert este ca am vazut si pelicule mai slab concentrate pe actiune si mai putin interesate de soarta personajelor, dar pana te familiarizezi cu stilul acesta, ai putea sa iti amintesti de influentele pe care le-a avut. Pana si Baz Luhrmann a recunoscut ca „Moulin Rouge!” a fost rezultatul unor aglomerari de musicaluri din astfel de productii.
Un thriller cu spioni unde ni se reaminteste ca urmaririle pe acoperisurile unor cladiri sunt inca un trend in filmele de actiune („Killer Elite”, „Fast Five”, „Taken 2”, „The Bourne Legacy”) poate suferi inca de la inceput din cauza unui handicap
– imitarea unor teme deja folosite. Asta daca publicul este unul mofturos si deja experimentat. De altfel, cele doua acte in care filmul isi divide momentele vor fi incarcate cu scene veritabile si bine coordonate ca spectacol, cat pentru a rezulta cateva sclipiri de organizari in lupte.
Pe scurt, subiectul isi propune sa dezbata eternul conflict intre doua natiuni si povestea de dragoste care se supune unor teste pentru ca cei doi indragostiti fac parte din tabere diferite. O tema intalnita deja de prea multe ori pentru a mai parea spectaculoasa, nu poate deveni in niciun caz ceva mai mult decat ceea ce este. Salman Khan (cu o permanenta si deranjanta mijire a ochilor, pare de cele mai multe ori arogant) este un agent secret care isi duce mereu la bun sfarsit misiunile, dar cu victime lasate mereu in urma. Dupa 12 ani de activitate neintrerupta primeste sarcina de a-l urmari pe un vechi cercetator indian. Dar pentru a intra in legatura cu el, se foloseste de o studenta (Katrina Kaif, interesanta) din campusul unde este profesor, de care se indragosteste.
M-am bucurat sa observ o usoara evolutie a dansurilor din film si reducerea lor ca numar si durata. Am urmarit in „Once There was a Tiger” doar trei reprezentatii, dar pareau a fi adaptate la cerinte, aducand uneori cu unele scenete de carnaval. In ciuda interventiilor de acest gen, nu pot ignora montajul si grafica de la cascadorii. Desi spectaculoase ca idee si reprezentare, lipirea lor in momentele filmului denota exact neglijenta pentru detalii, denuntand o editare imperfecta. Poate doar glumitele (ne)firesti sa mai retina cumva din obiectiile aduse.
Rating autor: nota 5
Vizionare trailer:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SmUl0l8qBXw&w=560&h=315]
Filmul intra in cinematografe din 6 decembrie si este distribuit de BML Movie Entertainment
Vezi si...
Leave a reply
7 Comments
Trebuie să se vîndă şi filmele mai slabe, nu? 🙄 Deşi depinde de preferinţe şi starea de moment.
Cînd or aduce „afaceriştii” noştri ‘Chennai Express’, mai stăm de vorbă. Sînt curios şi eu s-o văd pe Deepika Padukone în acţiune. Priyanka Chopra e deja febleţea mea după ‘Dostana’, ‘Pyaar impossible’, ‘Mujhse shaadi karogi’ dar şi mai vechiul ‘Krrish’ (deja se pregăteşte Krrish 3). Katrina Kaif e şi ea de ceva vreme una dintre tinerele vedete ale cinematografiei indiene, dar de unde era să ştii…
S-ar putea să-ţi placă şi ‘Lootera’, e făcut după o poveste cunoscută: ‘The last leaf’ de O. Henry.
Filmele indiene trebuie înţelese în context indian, indiferent de noua lor deschidere vestică. La fel şi cele japoneze, coreene, chinezeşti şi aşa mai departe. Dar deja cer prea mult…
Imi cer scuze ca rasund ataaaat de tarziu, dar am inceput un job nou si am fost prinsa intr-o perioada mai agitata. Chiar ma gandeam la tine cand am publicat articolul, daca vei vedea cronica. M-ai mustrat de cateva ori ca nu acord atentie si filmelor indiene. Nu am vazut fff multe, poate de aceea ca nici nu am experienta necesara care sa ma ajute sa fac comparatii. Si da, sunt multe filme slabe care se vad bine, dar fiecare percepe un film ca fiind slab, in functie de mai multe criterii. Filmele indiene sunt ceva diferit fata de produsele comerciale de la Hollywood. Asta nu inseamna neaparat ceva rau. Dimpotriva. Doar ca multe dintre ele nu sunt mai mult decat o aglomerare fara sens a unor coregrafii rupte de context. Sper ca nu a deranajat vreo remarca de-a mea din cronicuta:) Nimic personal. Doar o impresie obiectiva, dozata cu putin subiectivism 🙂
Nici o problemă; m-am obişnuit deja cu Akismetul care pune frînă comunicării cam peste tot.
Cred că deja cinematografia indiană intră într-o perioadă neagră, călcînd pe urmele americanilor şi cînd spun asta, nu mă refer la urmele cele bune, puţine cîte sînt.
În ce priveşte „Chennai Express” (pe care l-am văzut), locul acela fruntaş din listă se datorează exclusiv reclamei făţişe, ordinare din prima parte a filmului, la un telefon mobil produs de o companie de-acum „înghiţită” de Micro$oft. Şi cum caracatiţa asta M$ are puteri nelimitate, a reuşit să manipuleze fără probleme acel clasament.
Din punctul meu de vedere, „Chennai Express” e o porcărie. Prima jumătate a filmului nu are absolut nici un rost acolo, e o risipă de peliculă, timp şi efort. Partea a doua se apropie vag de tot de intensitatea sentimentală a filmelor indiene de odinioară, dar eşuează lamentabil. Deepika nu m-a convins deloc.
Am văzut în schimb „Zanjeer” (cel din 2013, fiindcă mai este unul din ’73 dacă nu mă înşel). Sigur, ca un fan Priyanka ce sînt nu puteam să-l ratez. Acţiunea e americanizată, păstrînd însă oarecare legături cu ambianţa locală. Dacă Priyanka nu a avut un rol mare aici cred că se datoareză dorinţei producătorilor de a-l pune în evidenţă pe debutantul Ram Charan, care ar putea face furori printre doamne şi dominişoare. 😉
Părerea mea e că „Zanjeer” e un film de acţiune pentru puştani şi navii care încă mai cred că oamenii răi pot fi convertiţi la bine şi că mafia – de orice fel ar fi ea – se lasă distrusă de un unic individ cu veleităţi de justiţiar.
Pînă acum am vizionat filmele recomandate de amicul indian cu care corespondez din cînd în cînd şi nu am fost dezamăgit. Cele două despre care am scris mai sus au fost alegerea mea proprie şi se pare că nu am „mînă bună”. Nu ştiu dacă ar trebui să mă încumet la „Tigrul” pe care-l prezinţi în articol – poate ar fi mai bine să-l întreb pe amicul Rajat mai întîi. 😉
Ar putea părea că fac lobby cinematografiei indiene; nu e aşa, doar încerc să găsesc un oarecare echilibru, alternative din restul lumii care să contracareze ofensiva americană de pe piaţa noastră. Sînt suprasaturat de clişeele lor, pot spune că aş vrea să ajung să fiu sătul şi de clişeele altora. 🙂 Aş vrea să pot cunoaşte mai în amănunt şi alte culturi, şi alte unghiuri de a privi viaţa, cu care mai greu avem tangenţe în viaţa de zi cu zi. Cinematografia indiană e una dintre ele şi se pare că şi ea pierde teren în faţa americanizării forţate. Dar mai sînt, după cum spuneam mai sus, cea japoneză, cea coreeană, cea chineză, cea tailandeză – dintre cele asiatice – şi apoi dă ocol Pămîntului şi vezi cîte altele mai sînt care nu pătrund la noi din cauza intereselor materiale care n-au nici o legătură cu nevoile spirituale ale oamenilor…
Ah, uitasem: lista filmelor Bollywood 2013 – ai de unde alege. 😎
Am gasit si eu lista asta 🙂 Cautam ceva …. altfel. Multumesc!
Ek tha Tiger - Povestea Tigrului | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE
“Viata nu-ti ofera a doua sansa / Zindagi Na Milegi Dobara”: premiera pe marile ecrane din Romania pe 29 august | CineAmator