“My father said that one day, if man continued in his ways, the Creator would annihilate this world…”
- Regizori: Darren Aronofsky
- Actori: Russell Crowe, Jennifer Connelly, Anthony Hopkins, Ray Winstone, Emma Watson, Logan Lerman, Douglas Booth
- Gen: Drama
- Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
- Tara: SUA
- Durata: 138 minute
Reluand un curent dictat prin anii ’50 cand dramele biblice ocupau atentia producatorilor (The Robe (1953), Charlton Heston’s (1956 ), Ben-Hur (1956)), Darren Aronofsky infrunta cu strasnicie stereotipurile si sfideaza, asa cum o facea poate doar Mel Gibson in urma cu cativa ani, temele pe care religia crestina isi cladeste pildele. Desigur, permitandu-si o libertate vasta, Aronofsky intrupeaza in „Noah” toata fascinatia pentru un personaj pe care il considera „intunecat, complicat si cu un real sentiment de vinovatie pentru supravietuire”. Russell Crowe este preocupat sa adune toate cele trei atributii dorite si surprinde asa cum face de fiecare data, cu grimase si glasuiri puternice, mimand nebunia dupa care personajul lui se indruma.
Aronofsky este vadit influentat de colaborarile anterioare cu Clint Mansell -„Pi”, „Requeim for a Dream”, „The Wrestler” si nelinistitul „The Fountain”. De la cel din urma fura mai multe concepte: fie de caractere, fie de locuri, dar mai ales de simboluri. Cu mentiunea ca te obliga in anumite cadre sa fii constient de inceputuri (vezi copacul vietii) sau de derularea obsesiva a unei schite muzicale, disting „Noah” ca un concept distinct, aici punand partial filosofiile despre viata pe baza unor dogme care fie sunt asumate, fie respinse prin extinderea unor concepte proprii. Si daca tot vorbim despre liberatea pe care domnul si-a asumat-o, lucru bucurator de altfel, m-a lasat cu senzatia ca uneori isi deplasa directia evenimentelor fara tinta, asta in intentia de a inchipui un Noe condus de sentimentul de salvator-calau. Dar ce face Russell Crowe este coplesitor. Ca de altfel si sentimentul de apasare si neputinta, sustinut in cateva cadre. Si hohoturile de disperare ale lui Jennifer Connelly te duc intr-o stare care uneori poate fi prea mult. Dar nimic de reprosat.
Livrand momentele facerii Lumii din Vechiul Testament, pe marele ecran, regizorul-scenarist isi permite sa recapituleze staruitor (cu fixism), izgonirea lui Adam si a Evei din Rai. Pacatul original si radacinile inrairii umanitatii sunt laitmotivul care decide scenariul. Noah (Russel Crowe) priveste cum tatal sau este omorat. Acum matur, cu propria familie, isi creste copiii cu frica de oameni, dar viziunile unui sfarsit iminent il obliga sa se intoarca la bunicul sau pentru a descifra mesajul pe care Dumnezeu i-l trimite. Un potop va curata lumea si va salva doar fiintele nevinovate (frumoasa definirea a animalelor care sunt salvate pentru ca ele inca traiesc in Paradis) si misiunea lui Noe este sa construiasca o Arca pentru a le adaposti. Apeleaza la ingeri cazuti (din nou o talmacire cutezatoare) si spera sa reuseasca la timp, inainte de a fi atacat de o comunitate care ar face orice sa se salveze.
Familia arhetipala este descrisa cu defecte si calitati, regizorul avand grija sa intelegem tiparele care ii salveaza sau ii condamna. Greseala este ca despre unii aflam poate prea mult, iar despre altii prea putin. Dar cel mai intrigant si bine creionat protagonist ramane Ham (Logan Lerman cu perspective favorabile). Desigur, amintesc din nou performanta lui Connelly care mi s-a parut fantastica si sustinuta cu o privire pierduta.
Faptul ca personajul negativ este mai invoit cu argumente si ca empatizezi cu usurinta cu acesta nu cred ca a fost in planul filmului. Personaj solid, dar condus de o interpretare moale si antipatica. Cu alte cuvinte, asa cum mentionam in primele impresii „Noah” este filmul lui Darren Aronofsky si face ce vrea cu el. Si isi aproba o independenta constienta si putin tinuta sub control, doar pentru a-si face propriul peisaj pentru drama biblica, cu extinderi riscante intr-un context religios fragil.
Rating autor: nota 8.5
Multumiri gazdei Cinema City. Filmul este distribuit din 28 martie in cinematografe de RoImage 2000, caruia ii multumesc pentru invitatie.
Vizionare trailer:
Vezi si...
Leave a reply Cancel
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
6 Comments
Noe | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE
Inca un semn ca vine sfarsitul lumii: sunt de acord 100% cu un articol de-al Angelei :)) Noroc ca sunt intr-o tara condusa d-un marinar. Mai am o sansa ;))
L-am vazut la cinema acum 2 saptamani si… nu a fost nici pe departe ceea ce ma asteptam sa fie! Mi-a placut tare mult Russel Crowe, unul din actorii mei preferati (de altfel pentru el am vrut sa vad filmul :P) si scena cu oamenii macelarindu-se unul pe altul de foame (da, sunt o fire mai morbida de felul meu :)) ) fiindca mi-a dat de gandit si m-a facut sa ma intreb cat (de putin) mai are omenirea pana sa ajunga la asta!?
Te asteptai la ceva mai slab? Russell Crowe face ce stie mai bine! Te sperie! Sunt mai multe scene care te obliga sa te faci mic de tot in scaun… Si da, chiar te pune pe ganduri. Mult nu cred ca mai are, din pacate. Continuam sa ne facem rau unul altuia.
Mie mi s-a parut ca Darren Aronofsky si-a cam batut joc de acest film prin incapatanarea lui de a nu modifica putin scenariul si intregul final, asa cum au cerut si producatorii.
Probabil eu am fost dezamagit de film din cauza faptului ca ma asteptam ca Noah sa respecte cat de cat mitul biblic. Faptul ca Aronofsky a reusit ( prin minune?!? ) sa-l transforme pe Noe intr-un personaj negativ a reprezentat momentul maxim de stupizenie care putea fi atins in film. Prea mult SF intr-un film biblic, prea multa fantezie si prea multa imaginatie a facut ca Noah sa fie un esec ( pe merit ) de critica si de boxoffice.
Noah (2014) | Ioana Andreea ツ