Lucy (2014)

Actiune, CineCronici, Thriller

” Life was given to us a billion years ago. What have we done with it?„

Regizor: Luc Besson
Actori: Scarlett Johansson, Morgan Freeman, Min-sik Choi, Amr Waked
Gen: Actiune, Thriller
Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
Tara: Franta
Durata: 90 minute

Pariind pe aceeasi carte castigatoare marca „la femme fatale” din vechile conspiratii de tip adrenalina, regizorul nu pare sa realizeze ca scoate de la naftalina trebusoare uzate. Amintesc din portofoliul lui filmul de debut al acum adultei Natalie Portman si filmul despre care inca se discuta daca a fost un blockbuster de succes sau unul de esec- „The Fifth Element”(superba Milla intr-un duet responsabil cu Willis). Personal am primit cu mult entuziasm celelalte proiecte ale domnului Besson, apreciind stilul vizual. In „Lucy” nu suntem lipsiti de o perspectiva artistica a modului inedit in care viata este (im)perfecta cu structurile de atomi, celule, cu firele invizibile stiintei, istoria fiind aici prioritara in multe intersectari de cadre. Deplasate sunt tocmai acele uzari de imagini scoase din arhiva unor documentare, menite sa lumineze mintile incuiate, prea absorbite de propria ignoranta. Cel putin Besson ne lamureste ca este foarte suparat pe noi ca indivizi si pe tine ca nepasator arogant care te complaci in dezinteresul mostenit.

Scarlett nu pare sa sufere (inca) de blestemul actorilor, preferand totusi rolurile unor individe persecutate care cauta razbunarea. Defiland cu un tipar de roluri de compozitie (vezi „The Island”, „The Avengers”) are grija sa le renege strecurand in filmografie si productii adaptate altor genuri. Daca initial cu Lucy iti lasa impresia unei turiste ratacite intr-un oras strain, asa cum o facea in „Lost in Translation”, invididul cowboy-texan te rupe repede de gandurile nostalgice, delirand inca cu gandul la un Murray moralizator. Johansson joaca bine. Rosteste cum trebuie replicile, este speriata cand trebuie sa tremure, este infricosatoare cand ii alipeste personajului vendetta personala. Grimasa tampa nu o ajuta prea mult, devenind chiar usturatoare ipostazele cand este surprinsa cu aceeasi mina.

O tanara in varsta de 25 de ani traieste in Taipei. Fortata de imprejurari sa faca o livrare pentru un individ despre care nu stie nimic, care ulterior se dovedeste a fi un gangster coreean, lord in lumea cartelurilor de droguri, Mr Jang, Lucy ajunge sa devina carausul dealerilor. O punga cu un nou drog descoperit ii este pus in stomac pentru a fi livrat pe piata din Europa. Captiva este ranita de unul dintre infractori, astfel ca drogul ii ajunge in sistem, declansand stimularea creierului. Lucy dobandeste astfel capacitati de care nu era constienta… Si daca imi place ceva la intriga este desigur, nu originalitatea care lipseste (vezi „Limitless”) sau ideea de supranatural care deriva din augmentarea folosirii capacitatii creierului (subapreciatul „The Butterfly Effect”) sau tema folosirii unui drog in scop „farmaceutic” (increzatorul „Awakenings”). Imi place modul cum s-a pus in scena posedarea victimei, dar ma enerveaza la culme schimbarea radicala venita subit, fara semne de intrebare si devieri.

Se pot face paralele multiple intre filme mai vechi care aveau totusi posibilitati restranse pentru exprimarea unei ideologii, reusind mijlocirea acestora cu resurse minime, minimaliste, ridicole, dar revolutionare in aceeasi masura. Este suficient sa te uiti la „Johnny Mnemonic” sau la proiectul „Matrix” pentru a gasi muliple asocieri cu termeni si personaje. „Lucy” este amuzant cand nu ar trebui sa distreze si caraghios cand vrea sa fie prea serios, prea stiintific cand complica filosofiile si ipotezele darwiene mai putin intelept. Sprijinul audtitiv este fantastic, doar ca uneori pana si implementarea unor piese in cadrul unor frame-uri clasice, tinzi sa dai rateuri. „Lucy” are un start de tip old-school, continua cu chix-uri naive ce pot fi usor judecate si isi termina impasul cu o si mai mare ratacire. De vazut pentru amatorii genului.