CineAmator

Leapsa cinefila sau jocul cu filmele este o activitate pe care am descoperit-o si onorat-o de fiecare data cu acelasi entuziasm. A trecut (prea) mult timp de la ultima tema plasata de catre colegii mei de prin blogosfera, ultima oara eu fiind cea care dadea de lucru prietenilor de suferinta cinefila. De data asta Marian de la Film Sinopsis este foarte inspirat cu un subiect provocator si solicitant care mi-a dat ceva mai mult de lucru pana sa decid numele lectiei si rezolvarile exercitiilor impuse. Invitatia lansata: daca as avea vreun cuvant de decizie in cadrul unui festival de film, cum as numi sectiunea si ce filme as propune pentru vizionare? Si pentru ca imi place sa fiu subiectiva, am combinat doua mari pasiuni, una dintre ele deja reliefata prin scrierile mele: filmele de epoca cu filmele clasice. As propune sectiuna „Filme Vintage si Retro” si as face recomandari ale filmelor moderne care amintesc de cele clasice prin atmosfera anilor ’50 care construia in urma cu cateva decenii capodopere cinematografice. Desigur, optiunile sunt la fel de magulitoare, la fel cum sunt eu de personala in optiunile culese.

Si pentru ca este vorba despre o leapsa cinefila pasez sarcina mai departe catre: Gazeta de Film, Edge and Back, Movies as Chocolate, Movie News, Movies as Mentor, Mellow, Filme-Carti, F and G must see, Cinemateca.eu, Cinemateca lu’ Zavoi, The Goddamn Movies.

 The Deep Blue Sea (2012)

De fiecare data cand il urmaresc am senzatia ca redescopar noi elemente din filmele de alta data: strazi iluminate partial, dialoguri care ascund regrete, ramas-bun pe peronul unei gari, pasi urmariti insistent. Il ador si nu doar pentru ca Rachel Weisz apare acolo.

L.A. Confidential (1997)

Un neo-noir ispitor, perfect, dezarmant, ce pare un tribut adus alegoriei filmelor clasice. Costumatii, replici, scenografii perfecte, personaje surprinse in cele mai pacatoase si solicitante roluri.

Revolutionary Road (2008)

Nu este neaparat un favorit de-al meu, dar revederea cu di Caprio si Winslet a prins bine, desi nu ii mai descopeream in aceeasi dezinvoltura. Insist sa il recomand pentru tactul cu care jongleaza cu cateva teme mai putin comode.

Populaire (2012)

Un film colorat ce aduce cateva miresme pariziene direct in fata spectatorului. O alta reusita la capitolul decoruri, costume si interepretari. Cu un scenariu mai putin solid, nu ma pot lipsi de delicatetea personajului feminin.

An Education (2009)

Vazut abia de curand, filmul mi-a confirmat talentul de care eram constienta ca actrita Carey Mulligan il poseda. O alta partitura care aduna costume, atitudini, conversatii si razvratiri valabile in urma cu cateva decenii.

Down With Love (2003)

Aproape sa uit de aceasta pastisa reprezentativa pentru tema aleasa de mine. O pledoarie vizuala de data asta pentru anii ’60, comedia romantica ofera si cateva cadre uimitoare cu societatea acelor vremuri.

A Single Man (2009)

De fiecare data cand memorez scene din filmul acesta, se deruleaza pe aceleasi ritmuri sfasietoare ale unui tic-tac fara sfarsit. Colin Firth si Julianne Moore sunt fantastici, oricum i-ai privi, dar primul… incanta si pare ca danseaza un vals rupt din cele mai apasatoare drame.

Riding in Cars With Boys (2001)

Un film mai putin cunoscut cu Drew Barrymore, dar care la momentul vizionarii ma surprindea si incanta in egala masura. Si cel putin in prima ora vedem cateva dintre cele mai saracacioasa aspecte ale comunitatilor americane specifice anilor ’50.

 Beyond the Sea (2004)

Viata cantaretului Bobby Darin, reflectata in imaginile unei biografii sustinute de interpretarea lui Kevin Spacey. Un  studiu interesant asupra succesului in lumea muzicii in era modesta a anilor ’50.

The Help (2012)

Un film calduros, emotionant si plin de momente cand amuzante, cand dramatice. La capitolul cromatica, design de costume, „The Help” isi imbraca personajele in tinute vintage, recreand un stil de moda unic cu acuratete.

 The Edge Of Love (2008)

O partitura marca John Maybury, filmul ciupeste voios si sigur din viata boema a unor oameni prinsi in propriile alegeri, vanand fericirea sau iluzia acesteia cum cred si pot mai bine. Cu cateva peisaje idilice si personaje-fantoma ale unor peregrinari clasice, „The Edge of Love” uita sa fie si radical.

Distant Voices, Still Lives (1988)

Terrence Davies ne trimite in mijlocul clasei muncitoresti creionata cu ce are mai bun si mai rau. Si pentru nostalgici, filmul insista convingator asupra schimbarilor pe care industria cinematografica si cultura pop o aduc in viata unei comunitati.

Walk The Line (2005)

Am ezitat includerea acestuia in recomandari, dar pana la urma ce ar fi un festival de film fara un musical? Si ce musical! Coloana sonora remarcabila, interpretari cuceritoare si o reproducere a curentului country imbratisat de o libertate contagioasa. Tot la capitolul asta: „Across the Universe”

An American Rhapsody (2005)

Din nou biografie, din nou incursiune in lumea cinematografica, din nou curent retro. Filmul este ecranizarea biografiei regizoarei Eva Gardos si mi-a placut pentru simplitate si pentru indrazneala de a pune pe sticla cateva franturi din ceea ce a insemnat regimul comunist.

Mona Lisa Smile (2003)

Un film pe care l-as revedea oricand cu aceeasi placere. Avem parte de cateva lectii importante, de o miscare feminina mai rar intalnita pe ecran si de o parada de costume si rochii tipice anilor ’50. Clar nu este un film perfect, dar este unul drag.

The Good German (2006)

Soderbergh, omul care ne rasfata cu „Out of Sight”, „Erin Brockovich” sau „Traffic”, arunca manusa actiunii in 2006 si o inlocuia cu sensibilitatea pentru o poveste animata de crime, sex, dragoste si pasiuni, sfidand aparenta de film noir marca anii ’40. Un tribut recunoscut inchinat capodoperei „Casablanca”.

Ed Wood (1994)

Un biopic nonconformist regizat de simbolistul (cum imi place mie sa ii asociez curentul cinematografic) Tim Burton. Johnny Depp il infatiseaza pe regizorul cult Ed Wood, cunoscut mai ales pentru esecurile sale. Filmul place pentru dezinvoltura, pentru atmosfera si pentru invitatia lansata pentru a fi martorii unor secrete de culise din cinematografia apusa.

Good Night, and Good Luck (2005)

Furam idei din lumea televiziunii de data asta ne minunam de decorurile superb imaginate si construite. Drama regizata de George Clooney relateaza conflictul dintre un veteran om de radio, jurnalist incapatanat si un senator, lupta fiind alimentata de miscarile pe care acesta le incuraja pentru sistemul comunist.