Jack the Giant Slayer (2013)

Aventura, Drama, Fantastic, Special

Jack the Giant Slayer (2013)

“Ask not whence the thunder comes. For between Heaven and Earth is a perilous place. Home to a fearsome giant race. Who hunger to conquer the mortals below, waiting for the seeds of revenge to grow”

• Regizor: Bryan Singer
• Actori: Nicholas Hoult, Stanley Tucci, Ewan McGregor, Eleanor Tomlinson, Eddie Marsan, Ian McShane
• Gen: Aventura | Fantastic| Drama
• Premii: doua nominalizari
• Tara : Italia | Spania
• Durata: 114 minute

Basmele prind viata. Povestile fantastice sunt cel mai in voga produs pentru pieta cinefila consumatoare de reinterpretari moderne. Aproape ca am pierdut sirul basmelor care au primit in ultimii ani adaptari. Un trend care ameninta sa distruga vitalitatea multor eroi („Beastly”, „Hansel and Gretel: Witch Hunters”) sau care impresioneaza prin imaginatie („Snow White And the Huntsman”, „Black Swan”). Ultima gaselnita resuscitata este mitul lui Jack si al vrejului magic de fasole. „Jack the Giant Slayer” se pozitioneaza undeva la mijloc intre cele doua bareme, respectiv esec sau reusita. Balanta sa inclina mai mult spre „partea binelui” si asta nu datorita efectelor speciale, cat gratie improvizatiilor scenelor de actiune care nu intrerup ritmul alert necesar.

Optiunea de a pastra actiunea plasata intr-un ev stravechi bucura. Ca de altfel si scenografia construita sau instantaneele din natura salbatica. Nu pot spune acelasi lucru despre costumatia si armura protagonistilor sau despre machiajul dizgratios care picteaza uriasii. Inteleg ca trebuiau sa fie infatisati in chip respingator si dezgustator, dar adaosurile scarboase sunt de-a dreptul netrebuincioase si scad orice apreciere pentru eforturile grimarii.

Orice legenda are un sambure de adevar. Pana si zicala transmisa oral, isi adevereste insemnatatea pentru ca povestile care au circulat din batrani, se vor dovedi a fi fost reale. Asta va afla si Jack (Nicholas Hoult). Fiul unui fermier sarman, ramane orfan si este crescut de unchiul sau. Desi parintele il paraseste prematur, gustul aventurii cu care a fost crescut, il va insoti. Isabelle, o tanara de vita nobila (Eleanor Tomlinso) isi pierde mama, o alta oratoare desavarsita.. Crescuta in acelasi spirit indraznet, viseaza sa evadeze din rutina de la palat. Dornica de escapade, fuge de la palat si se rataceste. Ajunge astfel la casa lui Jack, tanarul care cu doar cateva ore in urma incercase sa ii salvase onoarea. Un bob magic cazut accidental printre grinzile podelei, se transforma intr-un vrej urias care poarta casa in care printesa Isabelle este prinsa, in inaltul cerului….

Nicholas Hault incepe sa prinda elan. La un interval de doar doua saptamanii, are dea doua aparitii pe marele ecran. Desi mi se pare mai credibil in rolul unui zombi iubitor, nici in rolul unui satean sarac nu a avut o interpretare mai indoielnica. Stanley Tucci nu este in cea mai buna forma, Ian McShane nu prea are timp sa fie vazut intr-un rol covarsitor. Dar Ewan McGregor este intr-o dispozitie buna, aproape molipsitoare. Nu a purtat o sarcina grea personajului sau, dar s-a distrat si ne-a transmis si noua din entuziasmul sau.

„Jack the Giant Slayer” este un film pe seama caruia te poti amuza cu usurinta. Este mai la indemana totusi sa-ti rezervi cele doua ore pentru desfatare si sa te simti bine, sa intri in atmosfera de care s-a asigurat Bryan Singer („X-Men”, ” X2″, „Batman Returns”) sa fie ospitaliera si ostila cand este nevoie. Momente bunicele, personaje usoare si placute, unele mai putin agreate si cateva artificii de romantism. Un final deschis catre sequel, care cu siguranta este conditionat de incasari.