Inside Llewyn Davis (2013)

Biografic, Drama, Festivaluri de Film, Muzical, Special

Inside Llewyn Davis (2013)

“ – How you doin’. I’m Llewyn Davis.

– Oh, hello! I’ve heard your music. I’ve heard many nice things about you from Jean and Jim and from others. “

Regizori: Ethan Coen, Joel Coen
Actori: Oscar Isaac, Carey Mulligan, John Goodman, Justin Timberlake, Adam Driver
Gen: Drama, Musica, Biografic
Premii: trei premii, cinci nominalizari
Tara: SUA | Franta
Durata: 105 minute

Inca de cand am vazut trailerul filmului, am inteles ca asteptarile ridicate nu vor fi spulberate si nu-mi ramanea decat sa astept ca acesta sa se strecoare in programul unui cinematograf. Festivalul filmelor de Cannes de la Bucuresti a clocolit zile bune in capitala si a adus cateva filme valoroase, printre care si ultimul produs etichetat cu numele fratilor Coen. Din start un atu puternic, la care il alaturam pe actorul Oscar Isaac, adaugand in filmografia sa o compozitie majora. Si cu laudele care sunt necesare,„Inside Llewyn Davis” este pentru muzica folk ceea ce biografia lui Johnny Cash- „Walk the Line” devenea pentru acordurile country.

In anii ’60, un peregrin visator tanjeste sa isi indeplineasca visul de a deveni un cantaret cunoscut- Dave Van Ronk. Scena muzicii pe care el performeaza in localuri inghesuite din cartiere saracacioase, aglomerata de persoane la fel de talentate (sau nu), se intrepatrunde cu viata agitata a acestuia. Mereu in vizita la un prieten, amanta sau straini, nu poate spune ca are un loc al lui numit acasa. Pana la urma nu despre asta ne vorbeste acest album cinefil, ci mai degraba despre un episod insemnat din cariera aspirantului. Si pana la urma, despre ce discutam, daca nu despre trezirea la realitate, asa cum o vom interpreta.

Poate ca fratii Coen nu sunt in cea mai buna forma, daca judecam dupa tenacitatea, raceala si sobrietatea cu care ne tratau in „Tru Gift” sau „No Country for Old Men”, dar cumva reconstituie franturi din comedia cu tente gri- „A Serious Man” Faptul ca ne obisnuisera cu temperarea/ lipsa umorului, poate (de)servi peliculei, dar nu poti ignora comicul de limbaj si situatie, atunci cand te loveste de niciunde. Tocmai acest merit te obliga sa nu numesti productia ca una a compromisurilor, actorii raspuzand cu dedicare fredonarilor rostite sau cantate.

Pentru a doua oara, Oscar Isaac si Carey Mulligan interpreteaza impreuna un duel al replicilor. Cea din urma este fantastica. Isi infrange orice urma de neputinta si delicatete, pasand tot ce a ramas, personajului sau. Bravos! Si daca tot sunt la capitolul felicitari, John Goodman…. incredibil. Stiu cat de mult imi place actorul, dar personajul abia descoperit este de o ignoranta si lipsa de tact ce cuceresc tocmai prin abilitatea cu care sunt jonglate. Justin Timberlake apare doar ca momeala pentru o parte a publicului care nu poate traduce numele Isaac, Muligan sau Coen cu complimente.

O pisicuta buclucasa. Slabiciunea multor persoane prezente in sala, motivul pentru care se va rade mustacind cu multe ocazii. Se canta. Se canta des si bine in film. Unii poate vor fi deranjati, mustind a iritare pentru ca nu voiau un musical, dar se justifica toate completarile facute, totul devenind ca un jurnal muzical al cartografierii unor umblete uitate. Cu siguranta de urmarit si de apreciat peisajele de iarna sau tomnatice care ne apar si tot ce filmul iti paseaza.