CineAmator

“ Sometimes I think I have felt everything I’m ever gonna feel. And from here on out, I’m not gonna feel anything new. Just lesser versions of what I’ve already felt.”

• Regizor:  Spike Jonze
• Actori: Joaquin Phoenix, Amy Adams, Scarlett Johansson, Chris Pratt, Rooney Mara
• Gen: Drama, Romantic, SF
• Premii: 40 premii, 51 nominalizari (5 nominalizari la Oscar)
• Tara: SUA
• Durata: 126 minute

Spike Jonze face din „Her”, indirect si nedrept poate, o resuscitare a personajului ratacitor inventat de Coppola in „Lost in Translation”. Construiesc o comparatie fortata, dar cele mai multe cadre de solitudine ale personajului inchis in spatiul de unde admira liberatatea din exterior, imi readuceau aminte de Charlotte care, ironic sau nu, era portretizata de Scarlett Johansson. Prezenta aici doar vocal, aceasta personifica un tipar de personaj pe care ajungi sa il cunosti doar din discutii, desi esti constient inca de la inceput ca este doar un sistem de operare insarcinat prin inteligenta artificiala, sa dezvolte o relatie cu proprietarul sau. Spun proprietar pentru ca, pana la urma relatia om-masinarie sa bazeaza pe acest principiu.

Jonze evita cu sfiala multe clisee ale ultimelor filme SF (aici un subgen convenabil) si alege sa puna prioritar dezvoltarea caracterelor. O explorare grijulie ce uneori poate cadea in ridicol pentru public, dar niciodata pentru protagonistii care inteleg si asimileaza conversatiile in vid ale celui de langa, ca fiind normale. Si pana la urma asta a si fost intentia. Creionarea unei societati in care individul se agata cu incapatanare de orice relatie cu care se minte ca este compatibil, independenta si socializarea interumana fiind anulate. Astea sunt scopul si mesajul filmului.

Pe tot parcursul filmului personajul principal te dezarmeaza cu goliciunea lui interioara. Descoperind particile dintr-un el care sufera si care se autoeduca pe parcurs, Theodore Twombly (Joaquin Phoenix nu este deloc risipitor; un rasfat pentru audienta) poate fi oricare dintre noi. Solitar, intr-o stare de apatie (auto)impusa, se complace in singuratatea si economia de relatii create. Un viitor futurist, dar nu ideal, nu foarte indepartat. Oamenii devin mecanizati si trec prin viata ca umbre. Scenaristul are grija sa ne reaminteasca de fragilitatea oamenilor si ii imprumuta personajului o replica usturatoare intr-una din plimbarile cu Samantha („I see people and …I make myself trying to feel them more than random person walking by…”) inteligenta artificiala de care acesta se si indragosteste. Anomalia protagonistilor este dublata aici ca normalitate. Nu este nimic ciudat in a intretine relatii virtuale, in a iubi o entitate ce nu are corp.

Marturisirea din final grupata in „thank you for…” m-a trimis din nou pe o alta pista. Il revedeam pe Robin Williams infrant de calatoria prin purgatoriu, dar care isi recunostea greselile si alegea sa se impace cu el insusi. „Her” forteaza uneori audienta dand senzatia de claustrofobie, inchizandu-si si plimbandu-si personajele prin aceleasi locuri. Cu indrazneala, surprinde si panoramele unui oras luminos care sta neclintit in fata unor culori inchise creionate de locuitori.

Rating autor: nota 9

Vizionare trailer:

Multumiri gazdei Cinema City Cotroceni.

Filmul inta din 7 februarie in cinematografe si este distribuit de InterComFilm.