Gravity 3D (2013)

Drama, SF, Special

“Explorer, do you, do you copy? Houston, do you copy? Houston, this is Mission Specialist Ryan Stone. I am off structure and I am drifting. Do you copy? Anyone? Anybody? Do you copy? Please copy. Please.”

Regizor: Alfonso Cuarón
Actori: Sandra Bullock, George Clooney, Ed Harris
Gen: Drama, SF
Premii: un premiu, nicio nominalizare
Tara: SUA | Marea Britanie
Durata: 90 minute

Activitatea de pana acum a regizorului Cuarón a fost laudata deopotriva de critica si public. De la drama din 1995 cu reinterpretarea povestii unei fetite care nu uita sa viseze, ajunge in 2001 sa tina un discurs cinefil despre trecerea de la adolescenta la maturitate in „Y Tu Mama Tambien”. Urmeaza ca in 2006 sa revina cu „fertilul” „Children of Men”, unde nu a fost retinut in a fi cat mai tulburator cu un scenariu distopic. Statornic cu genul caruia si-a consacrat munca- drama, de data asta cu ramificatii pentru supravietuire si instabilitatea intr-un gol intunecat, conceptul prinde radacina intr-un SF influent pentru stilul abordat.

In spatiu sunetul nu se propaga. Nimeni nu te aude. Nimeni nu te poate ajuta. Pentru o intensificare a momentelor de suspans si drama, filmul beneficiaza de un scor muzical intretinut cu fluctuatii, intreruperi sau goluri care contravin ambiantei. Poate ca schimbarile bruste de ecouri pot parea intamplatoare, tocmai interventiile de vid acustic lasa audienta in neputinta care populeaza intregul scenariu. La coloana sonora, adaugam ca puncte esentiale in rezistenta filmului si distributia. Un Clooney la fel de sarmant, dar o Sandra capabila si stapana, care isi sterge datoriile catre publicul care a avut incredere in ea pana acum, dovedindu-si capacitatile de dincolo de comediile romantice.

Fara prea multa retinere, „Gravity” te oferteaza la inceput cu o scurta lectie despre conditiile din spatiu. Ulterior il cunoastem pe Matt Kowalski (George Clooney) un orator desavarsit care asteapta incheierea ultimei misiuni. Oferindu-i asistenta lui Dr. Ryan Stone (Sandra Bullock), aflata la prima misiune, Matt este intrerupt de o transmisiune urgenta de la centrul de control care ii anunta ca resturile unui satelit lovit se indreapta spre ei. Surprinsi de o ploaie de ramasite care cauzeaza dezastru, astronautii pierd orice legatura cu Pamantul si sunt condamnati sa pluteasca in intunericul infinit, ramanandu-le sa gandeasca propria evadare din spatiul cosmic, sfidand lipsa gravitatiei.

Perspectiva planetei Pamant pe fundalul vreunui personaj este o idee incredibila. Daca adaugi la asta si iluzia de apropiere datorita unei grafici tridimensionale, rezultatul devine din nou, fantastic. Pe o distanta nelimitata ti se intinde doar o bezna descurajatoare. Cand nu ai nici control asupra directiei tale, atunci totul devine mai inspaimantator. Si Cuaron a inteles foarte bine asta.

Poate ca istoria personajelor intereseaza mai putin si ca ne-am fi putut lipsi de trecutul narat scurt de unul dintre ei, dar tocmai pentru a intelege motivatia care impulsioneaza determinarea de a traversa bezna, se apeleaza la conversatia despre familie.

Intreaga calatorie este ca o reprezentatie pentru a santaja cu privelisti cosmice. „Gravity” asorteaza aspectul omogen al misiunii descrise in docudrama „Apollo 13” cu tacerea care guverneaza toata odiseea lui Kubrick si cu singularitatea si determinarea de a ramane in viata din psihologicul „Buried”.

„Gravity” a riscat totul prin a plasa suportul unui scenariu aparent simplu unui numar redus de personaje. Pentru ca alege sa strecoare suspans in multe puncte esentiale care descriu evenimentele si pentru ca nu poti intui care este urmatoarea miscare, filmul te acapareaza si nu-ti da drumul pana la final. Si pentru scena de desprindere de-a dreptul naucitoare, declar „Gravity” unul dintre cele mai promitatoare filme despre astronauti, restaurand increderea in viziunile cineastilor contemporani.