CineAmator

“ Sometimes I feel like I’m fighting for a life I ain’t got time to live.”

• Regizor: Jean-Marc Vallée
• Actori:  Matthew McConaughey, Jennifer Garner, Jared Leto, Steve Zahn, Denis O’Hare
• Gen: Drama, Biografic
• Premii: 42 de premii (3 premii Oscar), 30 de nominalizari
• Tara: SUA
• Durata: 117 minute

Triplu castigator la editia Oscarurilor din acest an, „Dallas Buyers Club” marcheaza primul film de dupa sufocantul „Mystic River” cand doi actori ai aceluiasi film, revendica statuetele pentru cele mai bune roluri masculine. Si pentru ca tabloul sa fie completat cu o livrare impresionanta  de sentimente, povestea dirijata de Jean-Marc Vallée („The Young Victoria”, „Cafe de Flore”) este inspirata de evenimente reale. Dar in pofida acestui avantaj, filmul are un alt atu: interpretarea si implicarea actorilor in predarea unor personaje slabite de sistemul social si pradate de propriile actiuni care ii condamna.

Matthew McConaughey a luat un viraj radical in industria cinematografica incat ma obliga sa ma intreb daca omul a fost dintotdeauna atat de talentat si si-a ascuns aptitudinile in productii fara viitor, in romcom-uri banale. Sau exista varianta ca acum sa fi avut o revelatie si sa isi fi dat seama de maiestria cu care poate manui personaje puternice, solide, intr-o maniera facila si totusi dificila (vezi expresivul „True Detective”). Cu Jared Leto este alta poveste. Dupa o pauza de cinci ani, revine la fel de cameleonic si febril cum il descopeream in „Requiem for a Dream”, conservand putin si din framantarile care il impovarau pe Nemo in „Mr. Nobody”. Este riscant sa compar o partitura de doar o jumatate de ora cu una dusa cap-coada intr-un film de peste doua ore, dar Jared Leto nu este castigator doar pentru ca a primit recunoasterea la Oscar. Este castigator pentru gesturi, pentru capacitatea de a stoca intr-un protagonist sentimente si idei contrarii, intr-atat incat sa iti pese de el. Cu Jennifer Garner nu m-am impacat atat de bine, dar as fi ipocrita sa nu recunosc ca isi poarta lejer sarcinile.

„Dallas Buyers Club” reprezinta biografia lui Ron Woodroof (McConaughey), un pacient diagnosticat cu virusul HIV, un suferind de homofobie si arogant, caruia ii este spus verde-n fata ca nu are mai mult de 30 de zile de trait. In Texasul anilor ’80, cu o industrie farmaceutica in plina dezvoltare cand interesele erau mari, Ron este fortat sa aduca in orasul sau medicamente care ii fac bine, ameliorandu-i simptomele, dar pe cai ilegale. Eficienta acestora, dar si tratamentul experimental cu un medicament nou care nu il ajuta, duc la stabilirea unui club de bolnavi seropozitivi care isi primesc tratamentul propus de Ron, ca urmare a unor cercetari proprii. In tabloul ironic si frustrant, ajutorul vine din partea lui Rayon (Jared Leto), un travestit care ii rezista ostilitatilor.

Cu ceea ce ar putea fi cea mai buna performanta a carierei sale, Matthew este de-a dreptul inspaimantator cu umerii adusi in fata, cu grimasa pierduta si pometii adanciti. Comparat constant cu procesul tacut descris in „Philadelphia”, eu as duce discutia pana la a face din „Dallas Buyers Club” o simbioza intre „Parting Glances” (cu un Buscemi tanar si rebel) si „Longtime Companion”. Asta pentru importanta din cinema-ul gay (mai rezervat totusi), pentru topicul dezbatut , dar mai ales pentru schitarea portretului unei epidemii de care se stia(e) foarte putine lucruri in vremurile surprinse de Vallée. Desi pare uneori ca struneste motivatiile personajelor si ca povestea devine una adiacenta influentelor politice, filmul lanseaza cateva trepidatii. Mai degraba face din banal extraordinar si din acuzator un salvator, cu canonizarea hiperbolizata si acceptata, tocmai pentru ca atitudinea este cea potrivita.

Rating autor: nota 8,5

Vizionare trailer:

Filmul intra din 7 martie in cinematografe si este distribuit de RoImage.