CineAmator

Bad Times at the El Royale 2018:

„The El Royale is a bistate establishment. You have the option to choose a room in either California or Nevada.”

• Regizor: Drew Goddard
• Actori: Jeff Bridges, Cynthia Erivo, Dakota Johnson, Jon Hamm, Cailee Spaeny, Lewis Pullman, Nick Offerman, Chris Hemsworth,
• Gen: Mister, Crima
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 141 minute

„Bad Times at the El Royale” il pune pe Drew Goddard, responsabil si de ironicul “The Cabin in the Woods”, din nou la carma regizorala. Cu o distributie care inseamna Jeff Bridges, Cynthia Erivo, Dakota Johnson, Jon Hamm, Cailee Spaeny, Lewis Pullman, Nick Offerman si Chris Hemsworth filmul este un neo-noircare fidelizeaza genul (focusare pe personaje, lumina obsucra, intentii neclare, decoruri urbane ploioase si noaptea, crima, protagonisti cinici, femeia fatala, acuzatii false). Se opteaza pentru o abordare teatrala si ambitioasa, lucruri care lucreaza in favoarea productiei.

Plotul de la care porneste filmul aminteste de nebunia care guverna cel mai recent proiect al lui Tarantino, “Hateful Eight”. Mizand pe o intriga asemanatoare vedem cum sapte straini ajung, intr-un mod sau altul, sa isi intersecteze drumurile la acelasi hotel. Cu secrete intunecate adanc ingropate, fiecare descopera curand ca lucrurile nu sunt atat de simple si ca acest hotel ar putea fi ultimul popas pe care il fac. Dar si ca bizarul este atat afara, cat mai ales in interiorul locatiei. Cert este ca doar unul dintre cei sapte spune adevarul si nu este niciodata cel care crezi.

Cu idei care par imprumutate – la prima vedere  – din „Vacancy” sau „Identity”, „Bad Times at the El Royale” se poate lauda cu o distributie capabila, fiecare actor reusind sa te surprinda printr-o scena anume. Dar adevarata vedeta a acestui spectacol ramane Erivo – o sa fie si in “Widows”. Tanara reuseste o interpretare revelatoare, cuprinzatoare. Chappeau! A reusit sa adauge ceva dulceata decorurilor amarui.

Creionat sub forma unui puzzle ingenios, filmul are si o imagine foarte buna dominata de culori vibrante. Dar asta nu mascheaza imperfectiunile pentru ca exista unele. Este smart, stilat, un thriller kitch care livreaza si ceva critica la adresa societatii, intr-o satira care reuneste pacatosii. Toti pusi intr-o poveste scrisa cu suspans si stangacii mai putin vizibile (parca uneori metaforele trasate sunt ceva mai incurcate decat ar trebui).

Poate ca si durata este ceva mai mare decat ar fi trebuit, dar fiind o productie destul de nisata este aproape imposibil sa plictiseasca individul care stie la ce sa se astepte. 

Evenimentele prezentate au loc intr-o singura seara. Scenaristul – acelasi Goddard (a scris si pentru „The Martian„, si pentru „Cloverfield”-ul lui Matt Reeves) – alege sa se foloseasca de flashback-uri pentru a explica prezenta protagonistilor, astfel ca toti vor primi cate un act prin care li se exemplifice prezentul. Cu o concluzie construita cu rabdare pana acolo.

De fiecare data se opteaza pentru imagini care par sa fi furat atmosfera din filelele unor romane grafice, mai ales ca actiunea este plasta in anii ’60, pretext pentru o scenografie cat mai colorata (tonuri sepia si elemente retro). Rezulta o estetica bogata si ambitioasa, gratie lui Martin Whist si Seamus McGarvey (production designer, cinematographer), de fiecare data surprizandu-se caracteristice personajelor dominate de paranoia care guverna politica America acelor vremuri (de altfel o tema cu corelatii in subiectul filmului). Uneori seamana cu ceva ce doar Wes Anderson ar fi putut adapta.

“Bad Times at the El Royale” ar putea fi scuza perfecta ca sa lase cativa actori ai naibii de buni sa faca improvizatie. Si le-ar reusi o fgura la fel de buna. Cu o tonalitate bizara si cu o poveste la fel de atipica – cel putin la prima vedere – filmul surprinde prin indrazneala de a face ceva diferit, deloc comercial, totul pe fundalul unui soundtrack cool.

Filmul intra in cinematografe din 12 octombrie si este distribuit de Odeon FIlm

Vizionare trailer „Bad Times at the El Royale”: