CineAmator

“ After all we have done, humans are hunting us. But I fear we are all targets now.”

• Regizor: Michael Bay
• Actori: Mark Wahlberg, Nicola Peltz, Jack Reynor, Stanley Tucci, Titus Welliver
• Gen: Actiune, SF
• Premii: niciun premiu, doua nominalizari
• Tara: SUA
• Durata: 165 minute

Pentru un film de Michael Bay”, Transformers: Age of Extinction” este mult prea … Michael Bay, lucru care implica desigur lipsa logicii, cadre intrerupte, distrugeri in masa (de il fac invidios si pe Roland Emerich de isi roade unghiile de invidie si apreciere) sau/si dialoguri banale, dar care uneori (rareori) amuza. A patra prefata a francizei „Transformers” ecranizata va fi neaparat comparata cu celelalte trei care isi pierdeau trepatat calitatea. Poate ca este mai buna decat „Dark of The Moon”, dar asta inseamna si ca este inferiora scenariului din 2007. Daca la unele capitole se castiga detasat, calcand triumfator peste unele efecte speciale ale multor filme recente, subrezimea scenariului scapa de sub control personajele care sunt dezvoltate si nu prea. Mai mult empatizam cu Transformerii, lucru care nu poate fi musai un handicap. Partea umana a distributiei pare a fi ciupit dintre cele mai agasante stereotipuri (copila femme-fatale la ananghie, inventatorul cu dileme morale, saracul care salveaza lumea cu mijloace putine).

Desi filmul nu este un reboot, senzatia asta o ai pe tot parcursul vizionarii. Mai degraba sequel, daca tinem cont de faptul ca evenimentele descrise au loc la patru ani de la atacul pe care il urmaream in „Dark ot the Moon”. Existenta extraterestrilor nu mai este un secret (lucru care place) si a inceput o vanatoare a guvernului (american) pentru a prinde si extermina orice urma de Transformer, oferind recompense oricui prinde si preda un robot. Intr-un cinematograf prafuit si daramat (interesanta paralela nostalgica si apreciata), un mecanic gaseste un camion care se dovedeste a fi curand chiar Optimus Prime. Prins in razboiul dintre trei specii, Pamantul devine din nou camp de lupta.

Efectele speciale, coloana sonora, insertiile de scrasnituri, bubuituri- splendide. Am retinut si o scena realizata intens, poate si singura care te forteaza sa admiri munca regizorului polarizator : scena cu exploziile de la garaj. Sau poate chiar si arhitectura navei spatiale care orbiteaza in mai multe orase, cu o viteaza uimitoare de deplasare, sfidand din nou ideea de spatiu-timp asa cum o stim noi. Bay mai fura si cateva cadre bune de lupta intre gigantii de fier. Si ca tot vorbim despre ei, John Goodman mi-a placut cel mai mult dintre cei care imprumuta vocea figurilor de masinarii.

Cu Shia LaBeouf concediat din rolul de prieten cu robotii-extrateresti si Megan Fox absenta, ai crede ca lucrurile sunt mai stabile. Mark Wahlberg face ce poate. Si face bine: acting solid, replici taioase si sustinute de grimasa si tonalitatile potrivite; trairi incrancenate cum numai el poate mima. Dar este singurul care se descurca. Si cand langa el apare o muza blondina, semi-dezbracata care il striga (de fapt cam asta face tot filmul: tipa!) „tati”, e mai greu sa te concentrezi asupra lui si nu asupra ideii ca doresti intens moartea blondei care ignora toate cliseele care pana acum o dovedeau moarta din primele 10 minute.

Se vede clar ca s-a lucrat mai mult la construirea taberei Autobots si la designul lor (Lockdown are o infatisare eleganta si infioratoare in acelasi timp). Se vede la fel de clar ca aportul mare de concentrare acolo a dus la anularea interesului pentru alte detalii. Si cum lucrurile sunt clare de la inceput, e bine sa lasi orice solicitare a neuronilor la intrarea in sala de cinema.

Filmul intra din 27 iunie in cinematografe si este distribuit de RoImage.

Multumiri gazdei Romtelecom Imax pentru gazduire.

Alte pareri: Ioana– Edge and Back, Laura & Onut- Cinemateca.eu, Ada– Desenele Copilariei

Rating autor: nota 6

Vizionare trailer: