The Words (2012)

Drama, Romantic, Special

„I loved the words more than the woman I was writing them for!”

• Regizor: Brian Klugman, Lee Sternthal
• Actori: Bradley Cooper, Dennis Quaid, Olivia Wilde, Jeremy Irons, Zoe Saldana, Ben Barnes, Nora Arnezeder
• Gen: Drama, Romantic
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 97 minute

O drama romantica stratificata care isi edifica subiectul pe principiul poveste in poveste, atrage inca de la inceput interesul datorita acestui artificiu conceptual de prezentare. “The Words” insista pe conditia de ratacire a scriitorului care in necunostinta sa de inspiratie, leaga cuvintele sale cu alegeri care atrag dupa sine regrete de nestins (“everybody needs to sleep at night”). Frumusetea care totodata reprezinta si cazna filmului este inconsecventa. Nu pare a se decide directia si punctul spre care se indreapta, atat inceputul, cat si finalul ramanand suspendate de o nesiguranta deranjanta.

Instaureaza dileme si lasa incertitudini persisetene, dar atinge cumva o reusita pentru ca asteptarile nu se perfecteaza si ramai in fata unui tablou neterminat, urmand ca tu sa continui opera cu propriile completari, lamuriri si decupari. Motivele neclare de abordare nu au un strat global care permit subiectului sa respire si distrage atentia inutil de la adevarata intentie care, spre necunostina mea, nu se face aflata. Patru scriitori aglomerati intr-un singur script slabeste interesul spectatorului pentru un scenariu trasat in linii incetosate cu pretentii inteligente, dar cu efect nul (a se citi neinteles cu scuzele unui pionier prin viata).

Un scriitor si demonii sai, o slabiciune cauzata de lipsa inspiratiei. Lucratura cu cuvintele ar trebui sa insoteasca fiecare scriitor. Rory Jansen (Bradley Cooper) stie asta, asa ca nu ezita sa copieze un manuscris ascuns intr-o geeanta. Succesul il ajunge imediat, asa ca prietena devenita intre timp sotie (Zoe Saldana), nu pune la indoiala talentul sau. Din urma il gaseste adevaratul autor al romanului (un Jeremy Irons glacial), care nu cere explicatii, ci doar vrea sa ii spuna adevarata poveste. In paralel, un alt scriitor (autobiografie sau fictiune?) relateaza faptele amintite, citand prelegari din romanul sau. O admiratoare mai curioasa (Olivia Wilde) incearca sa patrunda misterul din spatele compozitiei…

Plasarea ambitiei inaintea persoanelor cu adevarat importante, duce de cele mai multe ori la pierderi. Literele rostite, pastrate sau ascune pot construi sau pot distruge. Inteleg aluzia aceasta la fel de mult cum inteleg si dedicarea unui scop care in ochii altora paleste in importanta. Am o parere de rau ca nu am reusit sa empatizez cu protagonistii, indiscretia mea putand fi acoperita de dorinta de a sti mai mult si mai mult. Nararea evenimentelor cu vocea mai putin grava a unui Dennis Quaid vazut insuficient, se completeaza armonios cu un suport muzical cald care amorteste uneori neastamparul publicului.

Din punct de vedere estetic imaginile sunt fantastice. Viziunea romantata si visatoare a unui soldat indragostit care isi paraseste iubita in graba unui tren rivalizeaza cu cea a unui aspirant al intelegerii care fuge de prezent si de nemultumirile sale. Daca gandeai ca cele trei istorii se vor intrepatrunde si ca va succede o revelatie neasteptate, asta nu se intampla si ramai putin dezamagit. De altfel, problemele sau expresiile verbale nu sunt superficiale. Agonizarea emotionala este evidenta abia spre final, cand tinzi sa crezi ca poate totul a fost doar o proiectie a prezentului. Ramane stabila intrebarea :”a fost sau n-a fost?”

Alte pareri: Ioana- Confessions of a Movie Addict