The Host (2013)

Aventura, Drama, SF, Special

“The Earth is at peace. There are no wars. There is no hunger. Honesty, courtesy and kindness are practiced by all. The world has never been more perfect. It is no longer your world.”

• Regizor: Andrew Niccol
• Actori: Saoirse Ronan, Max Irons, Jake Abel, William Hurt, Diane Kruger, Frances Fisher
• Gen: Aventura| Drama| SF
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara : SUA
• Durata: 125 minute

Stephenie Meyer din nou. Din nou un triunghi amoros cu piedici adolescentine, din nou probleme existentiale si din nou o incaptanare ce devine agasanta. Ma refer aici la insistenta doamnei de a scrie, la determinarea producatorilor de a-i ecraniza filele redactate si la publicul determinat sa nu rateze vreo replica rostita de personjul preferat. Inteleg ca s-a creat un cult in jurul scrierilor acestei autoare, dar cand lasi in urma un succes de casa, trebuie sa fii atent la ce mostenire oferi dupa. Si tare teama imi e ca romanul „The Host” nu a primit cea mai potrivita adaptare.

Dupa ce in 1997 ne uimea cu viziunea directa si cruciala din puternicul „Gattaca„, Andrew Niccol si-a pastrat dedicarea pentru aria imposibilului pentru a continua cu ademenitorul „S1mone” si „In Time”. De data asta SF-ul nu este arma potrivita pentru a tine piept unei audiente invatate cu condimente picante si bauturi spirtoase. Apreciem umili sclipirea azurie a ochilor, vestimantia futurista si indeletnicirea de fermier intr-o pestera dotata cu toate utilitatile, dar nu este suficient.

Fara repere temporale, aflam faptul ca Pamantul a fost invadatat. O specie extrateresta a ocupat corpurile muritorilor si doar un mic grup de oameni ramasi liberi, mai poate opune rezistenta. Asa o cunoastem pe Melanie (Saoirse Ronan, resemnata), una dintre supravietuitoare, care prefera sa moara decat sa fie ocupata de un strain. Totusi, „chiriasul”- Wanderer leaga o legatura cu gazda care vrea sa-si revada prietena si familia, si o convinge sa o aduca in casa lor. Ceea ce initial parea a fi un „Invasion of the Body Snatchers (1978) ” revitalizat, se transforma intr-un episod amoros care prinde cateva pulsuri de amuzament involuntar. Din pacate nimeni nu scoate vreun strigat alarmant cum facea veteranul Donald Sutherland…

Speram ca la un moment conversatiile dintre Melanie si Wanda (alienul care o poseda) sa inceteze. Speram ca macar replicile sa nu se repete cu tonul autoritar si infantil. Speram sa fie bine si nu a fost. Doar ideea care sta la baza filmului este o acoperire pentru amestecul nesatios servit in graba, dar impachetat ireprosabil. Poate ca ne mai imbuneaza putin (intr-)un alt chip cand spre final se mai zoresc treburile, dar in aceeasi lipsa de logica.