CineAmator

Un artist numit dezastru (2017):

„I did not hit her. It’s not true. It’s bullshit. I did not hit her. I did not. Oh, hi Mark.”

• Regizor: James Franco
• Actori: James Franco, Dave Franco, Ari Graynor, Seth Rogen, Alison Brie, Zac Efron, Sharon Stone, Jason Mantzoukas, Jacki Weaver, Josh Hutcherson
• Gen: Biografic. Comedie, Drama
• Premii: 18 premii, 47 nominalizari (la data publicarii)
• Tara: Romania
• Durata: 104 minute

Un proiect inceput ca un pariu, The Disaster Artist este unul personal in care James Franco – regizor, actor, producator – a crezut si pe care s-a incapatanat sa il faca, ba chiar i-ar reusit sa pastreze totul in familie. Spun asta pentru ca ceea ce a inceput ca un produs sustinut de prieteni si finantat din mai nimic, a ajuns sa faca turul festivalelor si sa castige diverse premii care ii recompenseaza interpretarea sau realizarea. Cam asa, cum sintetiza Seth Rogen: „We made a movie about the worst movie and it might be our best movie.”

Insa ce trebuie sa stiti inainte sa il vedeti este ca, asa cum se precizeaza inca de la inceput, The Disaster Artist/ Un artist numit dezastru este inspirat de o poveste reala. Mai exact, iti va arata cum s-a facut unul dintre cele mai proaste filme facute vreodata, The Room, devenit cunoscut tocmai pentru cat de absurd si cretin poate fi. De la editare, regie, joc al actorilor, scenariu ciopartit cu scene la care nu se revine, pana la mutari din culise dintre cele mai idioate.

Si asta face The Disaster Artist. Iti schiteaza biografia omului din spatele filmului, Tommy Wisseau, in aceeasi tripla postura cand a ales sa urmeze un vis. Acela de a-si face propiul film atunci cand usile de la Hollywood i se inchideau.

Filmul biografic cunoscut ca „Citizen Kane of Bad Movies” primeste de la Franco un tratament bun: cand este facut ca o comedie in ceea ce priveste exagerarile personajului principal, cand ca o drama unde prietenia sustine intregul subiectul. The Disaster Artist are la baza cartea scrisa de un alt actor din rolul principal, Greg Sestero, unde a facut cronica realizarii deja numitului The Room.

In 1998 Greg il intalnea pe Tommy la niste cursuri de actorie si era uimit de indrazneala si tenacitatea acestuia. Fast forward, cei doi se muta intr-un apartament din Los Angeles si spera sa-si indeplineasca visul de a deveni vedete. Insa orasul nu este pregatit pentru niciunul dintre ei, asa ca ambii decid sa isi faca propriul film. Unul la care s-a scris trei ani, s-a filmat 40 de zile si s-a lansat opt luni mai tarziu.

A rezultat un esec din toate partile, insa in timp s-a impus ca un film cult care inca inspira seri de proiectii. Fratii James Franco si Dave Franco interpreteaza aici rolurile celor doua personaje si le iese de minune. Mai mult primului, care s-a ocupat si de regie si are sanse mari sa prinda si nominalizari la Oscar. Pentru ca atat de bun este ce a facut.

Poate ar mai trebui sa completez ca nu acum vedem primul film facut despre un film sau despre un actor. Am mai avut Ed Wood, unde il cunosteam pe ambitiosul producator de film, diferenta dintre cei doi fiind ca munca lui Wood este una colectiva. The Producers din ’67 il punea in centru pe Max Bialystock care a defilat pe scena Broadway, care de asemenea a pus in scena o piesa devenita populara ca o comedie, fara sa fi intentionat asa. Insa The Disaster Artist se apropie mai mult de Sunset Boulevard, daca vreti sa vedeti ceva asemanator, doar ca acolo aveam in centru un personaj feminin.

Un lucru este clar: James Franco a tratat cu multa seriozitate tot ce a a implicat schitarea portretului lui Tommy, o figura care ar fi putut deveni extrem de usor una caricaturala. Dar alege sa ii respecte numele, sa accepte provocarile si sa avanseze cu nebunia care vine la pachet, pe masura ce cunoastem mai mult si mai bine contextul. Este usor sa intelegi viziunea si abordarea lui Franco daca nu le stii pe cele ale lui Wisseau, dar imposibil sa le accepti daca nu cunosti background-ul.

Ramane unul dintre cele mai bune filme din 2017: amuzant, cinic pe alocuri, serios unde trebuie, trivial, ciudat, ironic, autentic, cu un bromance caraghios. Va fi destul de usor sa empatizezi cu povestea, desi poate nu te-ai astepta la asta.

Ba chiar nu te vei mai feri sa recunosti ca fiecare dintre noi avem cate un guilty pleasure si ca astea fac bine uneori, motiv pentru care exista interes si pentru altfel de arta, fie si cea proasta.

Ramaneti pana la final pentru ca este si un post credit cu o scena cameo.

Filmul intra in cinematografe din 12 ianuarie si este distribuit de Vertical Entertainment.

Vizionare trailer: