Animatie, CineCronici, Romantic

[REVIEW] Trainwreck (2015)

thumbs„ – Girls, your mother and I are getting divorced. Monogamy isn’t realistic.
– Monogamy isn’t realistic.
I didn’t understand that word at the time but now, I know exactly what he was talking about.”

  • Regizor: Judd Apatow
  • Actori: Amy Schumer, Bill Hader, Brie Larson, Colin Quinn, John Cena, Tilda Swinton, Vanessa Bayer, Ezra Miller
  • Gen: Comedie, Romantic
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 125 minute

Aleg foarte rar sa vizionez comedii si atunci cand o fac sunt sanse foarte mari sa nu imi placa. Iar cu partea romantica a acestora, ma impac foarte bine doar cu tratarea facuta in productiile britanice sau in cele din anii ’80 care au/ aveau o sensibilitate aparte. Filmul „Trainwreck” are un scenariu scris de Amy Schumer, care s-a facut remacata pe scena de stand-up. Aceasta are propria emisiune compusa din scene scurte de tipul sketch comedy, improvizatia fiind unul dintre cele mai importante elemente ale reusitei. „Trainwreck” dispune astfel de momente bascalioase, mistocareli si la naiba, cat de bine i-a reusit individei sa fie ironica, sa ridiculezeze. A facut dintr-un personaj feminin cu multe vicii si cu gura sloboda, unul pe care il placi cu usurinta, desi poate ca nu ar trebui.

Judd Apptow este un veteran cand vine vorba despre comedii. O sa recunosc ca nu m-a impresionat prea tare nici cu abordarea pentru adolescenti („Superbad”), nici cu paranoicul „Knocked Up” cand vedeam o versiune mai domolita a unei Katherine Heigl pe val atunci. In schimb cu „The 40 Year Old Virgin” regizorul reusea sa te castige prin aluziile sexuale plasate cu tact si talc, cat sa nu deranjeze, dar sa amuze si sa iti pese. Cam asta se intampla si cu „Trainwreck” acum, dar permite o libertate mai delasatoare personajelor, ceea ce inseamna si mai multa distractie, desi lasa sa fie la fel de moralizator spre final cand iti arunca un moment emotionant, in timpul unui discurs pe care nu l-ai anticipat.

O copila creste cu o filosofie de viata nu tocmai sanatoasa. Dupa o scena de deschidere savuroasa in care aluziile despre infidelitate sunt facute in baza unor comparatii cu papusile care se demodeaza, e usor de anticipat spre ce duce asta. Ajunsa matura, Amy intelege ce voia sa spuna tatal sau cu afirmatia „monogamia nu este realista”, asa ca respinge relatiile serioase si alege sa fie o femeie fara restrictii, inhibitii si morala. In schimb, sora sa a ales sa fie o familista convinsa. Ar mai fi o problema: noul sau subiect, un doctor atragator care se pare ca o place. Poate mai mult decat ar vrea ea si mai mult decat ar sti el ca ar trebui.

Bill Hader este adorabil. Intruchipeaza perfect tipul de barbat pe care mamele l-ar vrea pentru fetele lor si este atat de serios, incat iti vine greu sa crezi ca alegerea este chiar Amy. Amy care primeste o descriere savuroasa din partea sefei sale. Intr-o ridiculizare constanta a tabloidelor si revistelor de scandal, insira subiecte dintre cele mai neortodoxe care amuza. Asta, alaturi de un montaj care se presupune a fi romantic si care este intrerurpt de un monolog taios sustinut de Amy, demonstreaza daca mai era nevoie, ca „Trainwreck” functioneaza foarte bine ca o productie impotriva comediilor romantice. Culmea este chiar ca, in pofida unor astfel de pretexte, filmul functioneaza pefect cu ambele genuri. Da, „Trainwreck” ramane la final o poveste de dragoste scrisa in dulcele stil clasic, dar acrita cu discursuri slobode si cu scene in care rasismul si sexul sunt fara perdea.

Unele scene cameo sunt mai putin inspirate (vezi Matthew Broderick, Chris Evert si Marv Albert). Insa LeBron James care se interpreteaza pe sine insusi nu intra in categoria asta, domnul amuzand cu portretizarea unui individ avar. Desigur, nici Daniel Radcliffe nu este foarte deranjat sa se autoironizeze.

Filmul  se recomanda ca atipic, indraznet, satiric si preocupat sa faca studiu de personaj. Atat de departe ajunge, desi spre final totul devine clar, nu te deranjeaza asta catusi de putin. Intr-o forma mai mondena Mirandei Priestly o (re)cunoasteam pe Tilda Swinton, o individa care face din tabloide o gluma, subiectele parand imposibil de caraghioase (via “Ugliest Celebrity Kids Under 6.”) intr-o cultura de consum a formelor fara fond.

„Trainwreck” a castigat critica. Pentru mine este evident de ce. Amy a venit cu un subiect uzat si l-a demontat in mai multe bucatele, cu repeziciune si furie uneori. Rezultatul este unul traditional, desi procesul este presarat cu ironii, critica. si se recomanda ca sfidator si modern, in tonuri mai acide care se indeparteaza de filmul-suport „Bridget Jones’s Diary”(maybe it’s just me).

Acum imi doresc sa vreau sa vad cum arata urmatorul scenariul de lung metraj pentru Amy, sperand ca va miza pe aceeasi carte castigatoarea, cea a promiscuitatii. Desi nu face o abordare tipica parodiilor, „Trainwreck” ridiculizeaza intr-o forma familiara cliseele confortabile ale unor conventii din filme. A facut-o atat de bine, serios si elegant, incat iti este la indemana sa admiti ca un film care respinge stereotipurile comediilor romantice, este atat de bun pe partea de dragoste, asta fara sa fie indulgent sau sa lase se sa vada ca improvizatiile sunt multe si dese. Un film autentic, bine editat, sincer si emotionant.

Filmul intra in cinematografe din 24 iulie si este distribuit de RoImage caruia ii multumesc pentru invitatie si Cinema City pentru gazduire

Vizionare trailer:

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.