CineCronici, Horror

[REVIEW] The Other Side of the Door (2016)

The_Other_Side_of_the_Door_1452509990“We Hindi’s believe in reincarnation… you brought Oliver back and now that can’t happen for him… his soul is going to rot until he goes back to the land of the dead.”

  • Regizor: Johannes Roberts
  • Actori: Sarah Wayne Callies, Jeremy Sisto, Sofia Rosinsky
  • Gen: Horror
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
  • Tara: SUA
  • Durata: 96 minute

Regizorul Johannes Roberts este un veteran in ceea ce priveste productia de filme horror. Multe dintre cele asupra carora si-a pus semnatura sunt o combinatie decenta intre momente de groaza si thriller/ supranatural. Cu ‘The Other Side of the Door’ face acelasi lucru, integrand tema de mistic in subiect. Exploateaza durerea pana la a convinge ca dorul pentru cineva drag poate deveni o afectiune. Cu influente din mai multe productii de gen, Roberts fura cat poate din ‘Pet Sematary’ , mai mult sau mai putin (moartea copilului, ideea de resuscitare, durerea care nu lasa sa se traiasca, santajul, jocul psihologic). Dar nu pana a deveni o copie sau pana la a-i egala complexitatea lui King.

Depresia impinge personajul principal sa ia parte la un ritual de resuscitare pentru a putea sa isi ia ramas-bun de la fiul decedat in urma cu putin timp. Avertizata sa nu deschida usa din locul in care se face invocarea, protagonista cedeaza presiunii si fara sa stie lasa in lumea celor vii paznicul lumii celor morti. Daca prima parte este mai degraba de cunoasterea a contextului povestii, abia in a doua vedem cum totul se transforma intr-o vanatoare demonica cu posesiuni.

Maria (Sarah Wayne Callies) si Michael (Jeremy Sisto) traiesc impreuna cu fiica lor in Mumbai. Bantuita de amintirea celuilalt copil, Maria nu renunta sa se invinuiasca de moartea acestuia. Dupa ce l-a pierdut pe Oliver in urma unui accident, aceasta este tot mai absenta din viata de familie si se refugiaza in durere. In urma unei incercari de sinucidere esuate, servitoarea din casa alege sa o ajute si ii povesteste despre un lacas din locul sau natal. Mariei i se dau instructiuni de catre Piki (Suchitra Pillai-Malik) pentru a ajunge intr-un templu ascuns intr-o padure. Aici va trebui sa imprastie cenusa fiului pe treptele cladirii si sa astepte. Astfel ar putea sa isi ia ramas-bun, insa trebuie sa respecte o singura regula: sa nu deschida usa.

Avantajele filmului nu constau in atmosfera care de cele mai multe ori seamana, daca fortez nota, cu cea din ‘El Orfanato’. Mai degraba locatia saracacioasa, cu o cultura diferita –  Mumbai – lasa loc de cateva scene care arata chiar bine. Dar nu se utilizeaza decorurile si elementele de acolo atat, cum si cat ar trebui.

Sarah Wayne Callies este foarte buna si livreaza o interpretare solida, convingand in ambele situatii: si cand este fragila, si cand este o mama puternica. De altfel are si rolul principal, deci ramane singura care se remarca pentru ca este si cea mai solicitata. Insa nu poate defila intr-o poveste simpla pentru care nu se fac pariuri despre ce va urma, cand totul devine previzibil sau cel putin intuit cu usurinta. Totusi e un scary movie care se bazeaza pe personaje pentru a speria cu tema posesiunii exploatata altfel. Nu te lipseste de senzatia ca se putea mai bine.

Filmul intra in cinematografe din 1 aprilie si este distribuit de Odeon Film.

Vizionare trailer:

Loading...

Vezi si...

1 Comment

  1. Adrian Lazar 1 aprilie 2016 at 11:48 -  Răspunde

    Mie mi se pare “de vazut”.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Concurs

CineAmator pe Facebook

Primește articolele pe mail