„Find Jack Sparrow for me and relay a message, from Captain Salazar. Tell him: death will come straight for him. Will you say that to him, please?”
Regizori: Joachim Rønning, Espen Sandberg
Actori: Johnny Depp, Geoffrey Rush, Javier Bardem, Brenton Thwaites, Kaya Scodelario, David Wenham, Orlando Bloom, Keira Knightley
Gen: Aventuri, Fantastic
Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
Tara: SUA
Durata: 129 minute
Pirates of the Caribbean 5 – cu mult mai bun fata de ultimele doua parti. Se simte cumva intoarcerea la atmosfera episodului original, ceea ce ridica lejer si frumos aprecierile. Evident este o parte cu multa nostalgie. Insa imi place sa cred ca cele mai interesante scene sunt cele care implica tocmai personajele noi. Poate ca nu este Javier Bardem la fel de impunator ca personajul Davy Jones, dar cu siguranta ca isi face treaba pentru un antagonist suficient de motivat. Insa, pentru mine, cel mai interesant personaj ramane Henry Turner aka Will Turner Jr.: fantastic Brenton Thwaites! Un actor pe care o sa il urmaresc cu siguranta pentru ca pare promitator, inca de la The Giver, cand a fost exceptional cu un material subtirel.
Razbunarea lui Salazar aduce o nota fresh unei francize care incepuse sa oboseasca si isi pierduse din farmec. Legaturile cu volumele 1-3 sunt evidente si cumva Dead Man Tell No Tales functioneaza si ca un origin story. Plus ca pare ca inchide un cerc al haosului care debutase cu 3. Nu neg ca se face din nou abuz de absurd. Dar nici ca-mi pasa catusi de putin. E de vazut. Si de simtit bine la el.
Jeff Nathanson, scenaristul, a fost destul de atent cu ce s-a intamplat in episoadele anterioare, pentru ca asa cum precizam la inceput atmosfera este similara. Poate ca ai fi tentat sa crezi ca urmaresti o copie, dar cumva se gaseste o identitate proprie si acest capitol se rupe cumva de povestile anterioare. Echilibrul gasit intre actiune, comedie si aventuri il face, in opinia mea, cel mai bun film de la primul incoace. Sinopsis-ul este ofertant, mai ales pentru ca permite introducerea unor personaje noi si integrarea lor naturala in univers, fara sa para vreo secunda ceva fortat.
Obligat sa isi vada tatal odata la 10 ani, Henry cauta solutii pentru a rupe blestemul in care este prins Will. Convins ca a gasit raspunsul in legende, este hotarat sa gaseasca Tridentul lui Poseidon, un artefact care ar putea sa rupa orice vraja de pe mare. Insa nu este singurul in cautarea lui. Carina este o femeie inteligenta pentru perioada in care traieste, un astronom care are cunostinte despre harta care i-ar putea conduce la Trident. Acestia fac echipa cu Jack Sparrow, care este urmarit de un dusman uitat in timp, Salazar, un capitan care urmareste sa se razbune si sa devina stapanul piratilor.
Sunt cateva scene care mi-au placut foarte mult ca realizare vizuala. La un moment dat personajele ajung in adancul marii, iar coloristica si sugestia de lume acvatica, creionata cu nuante luminoase mi-au taiat respiratia. Iar asta se datoreaza intr-o masura considerabila ecranului IMAX. Desigur, ni se ofera si cateva scene antrenante de urmariri completate cu situatii caraghioase. Poate doar introducerea unor noi notiuni mitice sa ma fi incantat la fel de mult.
Aceasta a cincea parte din Piratii din Caraibe este rezultatul unor combinatiii de momente amuzante, mituri exploatate cat mai mult, aventuri plasate pe mare si pe uscat. Din nou, nu avem un villain convingator, lucru care descurajeaza aprecierile. Javier Bardem este senzational in rol, dar personajul nu i-a permis sa sperie mai mult. Geoffrey Rush pare neglijat si folosit cat sa nu incurce, iar Depp nu impresioneaza. Mi-a placut, insa, foarte mult Brenton Thwaites, lucru pe care l-am precizat deja. Mi s-a parut ca a adus nota de naivitate si inocenta de care seria avea nevoie.
Mi-ar placea sa cred ca franciza a gasit ocazia ideala pentru a inchide paginile incepute. Cumva finalul ne lasa sa interpretam ca va urma o continuare (ramaneti pana dupa generic, cand mai ruleaza o scena scurta). Este clar ca formula exploatata de cinci ori pana acum a ajuns sa nu mai functioneze la fel de bine si sa fie la fel de satioasa. Cu toate astea este placut de urmarit si plus ca nu vezi prea des pirati pe marele ecran, subgenul swashbuckler fiind nu tocmai favorit.
P.S.: Replica “What am I to you?”/“Treasure.” a intrat in competitie la momente preferate cu scenele subacvatice (un colorit superb, ecranul de cinema servind cu generozitate cateva dintre cel mai bine construite efecte speciale).
Leave a reply