CineAmator

CINCI PROPUNERI DE FILME PE FOCUS+

Dacă ai abonament la un serviciu de streaming, știi deja cât de copleșitor poate fi să alegi, de pe platformă, ceva care să pară la început atrăgător și să se dovedească ulterior satisfăcător. Este un pariu, oricum ai privi lucrurile, indiferent de câte „măsuri de precauție” ți-ai lua, pentru că nu știi niciodată dacă titlul pentru care ai optat îți va atinge așteptările și se va dovedi o alegere inspirată. Sigur, mai sunt și anumiți factori care pot cântări negativ sau favorabil – de la starea de moment, până la ce crezi că ai nevoie atunci, de la preferințe și până la ceva care să se potrivească ultimei experiențe de vizionare. Ce încerc să spun este că, în cazul în care navighezi și tu prin FOCUS+ ți-am pregătit o listă de cinci propuneri – subiective – pe care să le vizionezi timp de o săptămână.

Dacă nu ești familiarizat cu platforma FOCUS+, dar ai ajuns la acest material pentru o listă de propuneri de vizionări, trebuie să știi că discutăm aici despre o platformă versatilă de televiziune online, care permite vizionarea canalelor TV live (90 de posturi românești și internaționale, disponibile oricând, oriunde în UE, cu diverse funcții interactive) și care dispune și de o bibliotecă VOD cu filme și seriale (peste 1000 de titluri, inclusiv documentare, desene animate, reality show-uri, cu posibilitatea de descărcare fără limită și vizionare offline) – îți spun mai jos și despre o ofertă, dacă vrei să încerci serviciul.

Așadar, am navigat pe platformă și am încercat să mă orientez către filme care să acopere mai multe preferințe, așa că am încredere că am ales ceva care are șanse mari să fie pe placul mai multor persoane – astfel:

LUNI: thriller – November/Noiembrie (2022)

Săptămâna începe în forță, că avem nevoie să ne revenim după weekend, așa că propunerea este un thriller intens, care te zguduie serios, mai ales că este inspirat din fapte reale. Filmul November surprinde un moment sfâșietor din istoria recentă a Franței, când, în noiembrie 2015, o serie de atacuri loveau Parisul – acțiunea este redată din perspectiva echipei antiteroriste, care a dus o cursă contracronometru să-i găsească și, mai ales, să-i oprească pe autorii atacurilor.

În rolurile principale: șefa poliției, Héloïse (Sandrine Kiberlain) și agentul serviciilor de informații Fred (câștigătorul premiului Oscar Jean Dujardin). Producția se axează mai mult pe detalierea anchetei, urmărind totodată și evenimentele care au urmat atentatelor; dacă ești fan filme polițiste procedurale, atunci acesta cu siguranță te va prinde în hățișul său.

Este interesantă până la claustrofobie abordarea, căci mai totul este redat din camera de interogatorii, renunțându-se la vânătoarea pe străzi – o alegere inteligentă, căci te obligă, cumva, ca privitor, să fii în cameră cu protagoniștii, fiind la fel de confuz și disperat pentru răspunsuri. Există greșeli care se fac în anchetă, întorsături de situație, multă tensiune și multe nedumeriri. Și mi se pare că toate acestea fac filmul unul neapărat de văzut. Nu urmează clișeele de Hollywood, dar este extrem de puternic și apăsător, cu o coloană sonoră solidă și cu interpretări foarte bune.

MARȚI: dramă-comedie – Demolition/Demolat (2015)

Jake Gyllenhaal este un adevărat cameleon când vine vorba despre alegerea rolurilor sale și orice film ai alege cu el în distribuție, știi că va fi bun. Cel puțin mie nu mi s-a întâmplat să vizionez un film cu acesta și să nu-mi placă. Demolition ratasem, l-am văzut recent și este o surpriză incredibil de plăcută – este un rol de compoziție, dacă ar fi să-l descriu. Pare că Gyllenhaal a avut o libertate nebună în a-și crea personajul: un bărbat care trebuie să se regăsească, după ce își pierde soția. Dărâmat de secretele descoperite despre ea, dar mai ales cu un puternic sentiment de vinovăție, David ajunge, printr-o serie de împrejurări, să formeze o conexiune specială și emoționantă cu o femeie necunoscută și care îi dă speranța unui nou început.

Este un film despre pierderi, despre rătăcire – și deloc ușor – dar care, la final, îți va aduce un zâmbet, în pofida faptului că personajul traversează o călătorie sufocantă. Este un film psihologic care tratează cu umor și compasiune teme precum durerea și singurătatea.

Mie mi-au plăcut foarte mult dialogurile, momentele de flashback redate ca niște secvențe de vis și am apreciat că, deși ar fi putut cădea ușor în mirajul clișeelor, regizorul Jean-Marc Vallée (ne-a mai livrat The Young Victoria, Café de Flore, Wild și seriile Big Little Lies + Sharp Objects) a evitat astfel de capcane. Ah, și s-ar putea ca după ce vezi filmul ăsta, să-ți cumperi o pereche de căști și să-ți pregătești un playlist.

MIERCURI: motivațional – Race/Cursa (2016)

Suntem la mijlocul săptămânii, așa că mai ai nevoie de ceva motivație ca să reziști până la weekend. Cred că cea mai fericită și simpatică variantă aici ar fi drama sportivă Race, regizată de Stephen Hopkins. Filmul surprinde biografia atletului afro-american Jesse Owens (Stephan James), care a avut soarta împotriva lui, dar a reușit să stabilească un record mondial și să facă istorie, câștigând patru medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1936.

Poate că, la prima vedere, pare că ai mai văzut povestea asta, dar aici e de menționat contextul istoric: jocurile s-au desfășurat în Germania nazistă, iar sportivul a trebuit să depășească multe piedici puse chiar de oficialii țării pe care o reprezenta, America. Filmul este o reprezentare perfectă a prejudecăților și rasismului, dar mai ales despre prietenie și despre puterea de a lupta pentru un vis.

Chiar dacă nu ești familiarizat cu obstacolele pe care Jesse Owens le-a experimentat sau nu ești fan al filmelor cu/despre sport, filmul te va prinde destul de ușor – este educativ și inspirațional, iar la final, te vei bucura că l-ai văzut. Din distribuție face parte și Jason Sudeikis, care pare că aici și-a făcut antrenamentul pentru Ted Lasso.

JOI: distopie – Civil War/ Război Civil (2024)

Alex Garland este unul dintre cei mai interesanți regizori contemporani; acesta s-a remarcat prin câteva filme destul de notabile – Men (nu un preferat de-al meu), Ex-Machina, Annihilation și recentul Civil War sunt lansări cât se poate de diferite și la fel de bune. Cu un stil distinct, marcat de atmosferă tensionată și o estetică vizuală elegantă, cu Război Civil, Garland reușește să exploreze violența ca parte a firii umane.

Acest lungmetraj distopic este unul dintre cele mai bune filme văzute de mine anul trecut și pe care l-am reluat recent. Filmul oferă o perspectivă sumbră asupra unui război modern: vedem o Americă marcată de conflicte și o societate divizată în facțiuni, în pragul unei lovituri de stat. O echipă de jurnaliști trebuie să traverseze un teren ostil, riscându-și viața, cu speranța că va reuși să ia un ultim interviu președintelui.

Filmul este la limita dintre documentar și ficțiune, având un realism de tensiune uimitor: avem camera mereu în mișcare, suntem cu echipa pe teren, violența este șocantă, se face critică asupra societății contemporane, emoția este rece, dar intensă. Te pune pe gânduri despre comunitate, despre oameni și politică, despre cine am putea fi, despre destrămarea civilizației, despre putere și monștri, despre crize și gestionarea lor, despre curaj în diverse forme.

Îi vei recunoaște în roluri mari și solide pe Kirsten Dunst, Wagner Moura, Cailee Spaeny, Stephen McKinley Henderson, Sonoya Mizuno și Nick Offerman – nu este un film ușor și poate tocmai de asta fie îți place foarte mult, fie îl vei detesta. Tot din zona asta, aș recomanda, ceva mai cumpătate – Spotlight, She Said, September 5.

VINERI: familie – A Beautiful Day in the Neighborhood / O zi minunată în cartier (2019)

Un film cald care te liniștește și se așterne ca o pătură pufoasă pe tine, după o săptămână ploioasă – o să înțelegi de ce spun asta după ce îl vei vedea. Filmul este biografia unui personaj care pentru noi nu spune nimic, în România, dar care în SUA a fost un simbol. Însă nici nu contează, că povestea este redată atât de frumos, că ar fi putut fi despre oricine și șansele să lacrimezi zâmbind la final sunt aceleași.

La început cunoaștem un jurnalist (fabulos Matthew Rhys), care este însărcinat să facă un articol-portret despre vedeta unei populare emisiuni de televiziune pentru copii, Fred Rogers (Tom Hanks, o alegere perfectă în rol). Întâlnirea celor doi, la început cât se poate de formală, se transformă curând într-o călătorie prin viață, reporterul ajungând să-și deschidă inima și sufletul celui din fața lui, care îl va ajuta să se împace cu trecutul, într-un mod neașteptat.

Poate cea mai sensibilă parte este transformarea, trecerea de la scepticism la a accepta că există oameni chiar atât de buni – bunătatea, empatia și decența pot fi strânse într-un singur om și acesta să fie pregătit să împărtășească din fiecare. Scenariul are o anume dulceață, dar care nu devine niciodată exagerată, fiind poate cea mai realistă și profundă analiză a relațiilor tată-fiu. Mi-a plăcut că, deși se ating teme sensibile, totul este dozat cu atenție, iar toate variațiile despre iubire, speranță și bunătate nu sunt greu de urmărit și de înțeles.

Dacă ți-am stârnit curiozitatea, vreau să îți spun că FOCUS+ se vede cu pachetul FOCUS+TV care în prima lună este disponibil la doar 20 de lei (o reducere de 55% față de prețul standard). FOCUS+ poate fi accesată de pe orice dispozitiv smart (telefon mobil, tabletă, laptop, televizor) și se poate folosi de pe două dispozitive simultan. FOCUS+ doar alegeri potrivite!