CineAmator

• Regizor: Nimród Antal
• Actori: Dane DeHaan, James Hetfield, Lars Ulrich
• Gen: Muzical
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara:  SUA
• Durata: 94 minute

Flavius Policala, iubitor si consumator de filme, cronicar in spatiul virtual gazduit de Ioana Raluca Popescu, a vazut aseara in cadrul unei premiere speciale, un film spectacol, dedicat fanilor, cunoscatorilor sau poate chiar curiosilor. Inarmat cu entuziasm inainte si prins in euforie dupa, a scris la cald o cronica pe care v-o prezint in randurile de mai jos. Multumesc pe aceasta cale pentru optiunea de oferi aceasta cronica sa fie adapostita de Anzhela Movies.

De cele mai multe ori astept cateva ore inainte sa scriu recenzia unui film abia vazut. Ma gandesc la senzatiile definitorii care m-au urmat cand am iesit din sala de cinematograf. Talmacesc si rastalmacesc detalii acolo unde complexitatea unui film este una cerebrala, polivalenta. Apoi ma asez linistit in fata tastaturii cu mai mult de jumatate din recenzie deja gandita rand cu rand.

De data aceasta insa, venind de la avanpremiera pentru presa a filmului “Metallica Through The Never”, am lasat orice urma de introspectie la o parte si m-am asezat la scris.

Nu este usor sa fiu obiectiv cand una dintre formatiile mele preferate ma arunca intr-un vartej muzical de o ora si jumatate; am fost prezent la toate concertele lor in Romania, si ii ascult de mult timp. Imi aduc inca aminte cum in liceu ma mandream cu ei, ma mandream cu faptul ca dintre toate trupele consacrate de heavy metal, Metallica ramanea cea mai putin comercializata. Pentru majoritatea fanilor adevarati, primul lor videoclip a fost o mare dezamagire prin simplu fapt ca a aparut. Indiferent care au fost ratiunile pentru care trupa a decis sa iasa din umbre si sa-si ocupe cu putere locul pe scena heavy metal-ului mondial, eu unul ma bucur ca au facut-o. Fast forward cateva zeci de ani si iata cum lasand orice urma de reticenta media la o parte, IMAX-ul ne permite sa traim un concert Metallica la un nivel cu totul si cu totul nou.

“Metallica Through The Never” este un film – concert caracterizat de emotii puternice, senzatii vibrante si rock intravenous, administrat fara jumatati de masura. In timp ce James Hetfield, Lars Ulrich, Kirk Hammett si Robert Trujillo isi elibereaza cainii razboiului pe scena, Trip (Dane DeHaan), alergatorul formatiei, este trimis sa alimenteze cu benzina o masina de transport ce in mod misterios a ramas blocata. Ceea ce la inceput pare sa fie o simpla misiune de recuperare, se transforma intr-o descindere Lewis Caroll -iana la limita suprarealismului, intr-o lume cuprinsa de revolta, aflata in colaps. Simbolistica puternica, imagistica violenta, cadrele agresive si heavy metal-ul anarhic al celor de la Metallica pe fundal, toate se succed in cea mai buna calitate sonora. Calitatea imaginii si a cadrelor este excelenta, efectele pirotehnice, pilonii tesla, vibratiile basului, efectele de scena, absolut fiecare detaliu este conturat perfect. Cadrele se succed lent, fara sa scape nici o farama din atmosfera incendiara, exploziva. Am apreciat enorm ca nu s-a apelat la tehnici ieftine de intensificare, gen shaky camera sau motion blur. Iar trupa este intr-o forma optima. Regizorul Nimrod Antal a facut o treaba excelenta.

“Metallica Through The Never” este un film concert, tributar unei trupe de legenda a heavy metal-ului si singurul sau punct slab este ca se adreseaza unei nise. Este facut pentru fani.

Energia intensa pe care filmul o elibereaza este una de frecventa agresiva, Trujillo pare uneori o entitate draceasca pierduta intr-un dans non- uman in timp ce stoarce chitara bass de vlaga, Hetfield canta de parca nu au trecut anii deloc pentru el, acordurile lui Hammet incarca aerul de electricitate static, iar Lars ranjeste demonic in timp ce-si revarsa ritmurile peste multimi. In tot acest tavalug de putere sonora, se elibereaza parca o faptura intunecata ce se afla in fiecare dintre noi, nascuta dintr-un cumul de emotii marginalizate ca fiind nedemne. Sa fie oare vorba despre toate cuvintele pe care nu le spunem din teama? Toate gesturile pe care le evitam pentru a nu friza consensul? Nu stiu.

Tot ce stiu este ca aceasta fiinta din combustibil incins, din fire de moarte alba si justitie pentru toti, aceast maestru papusar este real, si acolo in sala de cinema in timp ce am simtit fiecare nota, faptura aceasta s-a bucurat. Un proverb indian spune ca in noi se lupta doi lupi, unul bun si unul rau, iar in final va castiga cel pe care il hranim cel mai mult. Eu cred ca uneori lupul cel rau trebuie sa zburde afara. Trebuie lasat sa plece. Dar trebuie indreptat in directia cea mai sigura pentru cei din jur. Catre locul din care nici un calaret al Apocalipsei nu se poate ivi, si nimeni nu-si pierde mintile la vederea lui. Acest lup are nevoie de o carare a lui, de un flux de energie ce-l poate conduce in noapte.

Aceasta energie se afla in geanta. Veti stii ce vreau sa spun la momentul potrivit.

Pentru ca da, “Metallica Through The Never” trebuie vazut. In opinia mea este la fel de intens ca un concert. Abia am putut ramane asezat, am dat din cap, am cantat. In pofida celor mai bune intentii, abia am putut sa ma controlez. Trebuie vazut de fani fara nici un fel de discutie, dar trebuie vazut si de toti aceia care-si neaga cu aroganta lupul cel rau. Cine stie. Poate descopera cu stupoare ca cel mai periculos dintre lupi este cel pe care nu il accepta.

Vizionare trailer:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GNQjHmb6IxQ&w=560&h=315]

Filmul intra in cinematografe din 27 septembrie si este distribuit de CineForum.