“A ghost is an emotion bent out of shape, condemned to repeat itself time and time again..”
• Regizor: Andrés Muschietti
• Actori: Jessica Chastain, Nikolaj Coster-Waldau, Megan Charpentier, Daniel Kash, Isabelle Nélisse, Jane Moffat
• Gen: Horror
• Premii: un premiu
• Tara : SUA
• Durata: 100 minute
Guilermo del Toro este afisat inca de la inceput ca producator. Aproape ca esti santajat inainte de a vedea mai mult decat trebuie din film. Ademenit cu un nume puternic pana sa vezi un “once upon a time…. ” basmic, marca a unor povesti intunecate cu interes de infiorare. Din nefericire, del Toro nu salveaza un scenariu muribund, desi isi aduce in unele scene papusile carpite sau salbaticia personajelor animalice. Pana la enuntarea unor defecte, “Mama” paseste legitim intr-un teritoriu al filmelor horror care nu-si uita scopul initial si chiar ofera cateva cadre de groaza.
Cine este Mama? Un personaj care poate sa reactioneze in sinonimie cu mai multe altele, dar pentru mine, cel mai mult interactioneaza cu fantoma din filmul lui Herbert Wise din 1989 („The Woman in Black„- remake 2012) . Ne concentram initial pe un tata si sot care isi distruge viata in cateva momente, dar nu uita sa-si ia fetele de acasa, in disperarea lui de a fugi. Intr-un episod de nebunie, are un accident de masina si astfel, cei trei ajung la o cabana abandonata. Cinci ani mai tarziu, fratele celui disparut inca il cauta pe el si nepoatele sale. Bucuria de a le gasi, este inlocuita treptat cu descumpanire, pentru ca fetele nu au nicio legatura cu civilizatia, comportamentul lor semanand cu niste animale care au fost izolate indelung.
Copilele din film au o infatisare macabra care sperie mai mult cand se afiseaza cu gesturi si mimica ce tradeaza un calm suspect. Jessica Chastain este partea cea mai convingatore a intregului produs “Mama”. Te convinge in rolul mamei de imprumut, o fosta rockerita care testeaza multiple stari. Pe Nikolaj Coster-Waldau nu prea ai timp sa-l vezi. Poate ca cea mai buna contributie a lui, este cea de la inceput, in rolul unui individ pierdut.
Imaginea este curata. La fel si sunetul. Dar ce facem cu momentele iritante cand lanterna nu functioneaza, cand un personaj pleaca in mijlocul padurii, singur, cu replicile stangace? Putem opta sa la primim ca atare si sa asteptam finalul pentru ca te momeste cu cateva trucuri inselatoare, cand primesti (doar) cateva raspunsuri si iti da peste nas, pentru ca nu l-ai anticipat. Sa recunoastem ca “Mama” iti da acces si la cateva scene de groaza. Te izoleaza uneori si te sperie, desi ar trebui sa te astepti la asta. Pierderea este ca ai mai vazut corpuri distorsionate sau chipuri diforme.
Traficul de scene usor ridicole demonteaza multe din promitatoarele momente cand spaima ar fi trebuit instalata negresit. Croirea povestii pe fundalul unor precedente este tocmai dezavantajul care blocheaza aprecierile la un grad mai mare.
Rating autor: nota 6.5
Vizionare trailer:
Multumiri gazdei Cinema City= Sun Plaza
Vezi si...
Leave a reply Cancel
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
3 Comments
multe nume din distributie te-ar putea convinge sa vezi filmul si cu toate astea parca ceva ma impiedica sa-i acord timpul meu. cand am auzit ca Guilermo del Toro e producator abia asteptam sa-l vad pe parcurs mi-a cam pierit entuziasmul
Maria, nu vreau sa crezi ca spun un nu categoric, dar nici nu pierzi ceva daca nu il vezi.
p.s: ma bucur ca ai vazut argo si ca ti-a placut!
Mama (2013) > Blog de Cinema