CineAmator

Coco (2017)

 „I have to sing. It’s not just in me… It is me.”

• Regizori: Lee Unkrich, Adrian Molina
• Actori (voci): Anthony Gonzalez, Gael García Bernal, Benjamin Bratt, Alanna Ubach, Renee Victor, Jaime Camil, Gabriel Iglesias, Lombardo Boyar
• Gen: Animatie
• Premii: doua premii, doua nominalizari (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 110 minute

Am citit mai multe despre Coco, inainte sa-l vad si o afirmatie mi-a atras atentia: „Coco este un carnaval de povesti”. Insa, inainte de a ma fi entuziasmat pentru cea mai noua animatie Disney-Pixar, eram curioasa sa vad cum ar construi studiourile ideea de schelet, cat mai prietenos. Pana la urma, lumea mortilor nu este pentru prima oara transpusa intr-o productie animata, dar parca voiam ceva mai cuminte fata de simbolistica lui Tim Burton – desi ador Dead Corpse Bride.

Daca v-a placut tot jocul ala complex si profund cu care v-a santajat Inside Out, va spun ca trebuie neaparat sa vedeti si Coco (2017). Nu doar pentru ca vine la aceleasi studiouri care au oferit teme comune si in Up, The Good Dinosaur, Toy Story (familia, pierderea, amintirile). Ci pentru ca vinde emotii care vin la pachet cu diverse scene cand iti va fi destul de greu sa nu devii emotiv.

Fara sa para vreo clipa ceva fortat sau schitat special pentru a te santaja cu lacrimi. Poate doar acel moment cand cantecul fredonat cu patos –  „Remember Me” va strange putin cate putin inima.

Animatia Coco (2017): de ce sa o urmaresti

In centrul povestii Coco (2017) intalnim un baietel curios, Miguel Rivera. Da, nu el da titlul filmului, dar o sa intelegeti pe parcurs alegerea. Desi este iubit de familia sa, nimeni nu ii intelege si incurajeaza visul de a fi cantaret. Asa ca de fiecare data cand simte nevoia sa isi alimenteze dragostea pentru sunete, se refugiaza in muzica si inregstrarile cu Ernesto de la Cruz. Acestuia ii construieste pana si un altar special ca sa ii aduca o ofranda in Dia de Los Muertos pentru a-i onora amintirea. Moment in care asistam la o explozie de magie. Mi-a placut foarte mult sa vad un moment destul de important si religios dintr-o cultura straina, tratat cu multa atentie.

Day of the Dead (Dia de los Muertos) este ziua din an cand mexicanii sarbatoresc printr-un ritual de ceremonii intoarcerea mortilor pe Pamant pentru a se bucura de fructele si florile lumii. Despre aceste momente din film s-a spus ca vedem un carnaval de culori si credeti-ma cand zic ca nicio imagine din trailer nu va pregateste pentru secventele mentionate.

Coco (2017): Disney isi face iar de cap si ne invita la joaca de-a viata

Interesant de mentionat ar fi ca pasiunea micutului protagonsit (voce Anthony Gonzalez) este una cu radacini vechi, astfel ca stra-stra-bunicul sau a ales cariera muzicii renuntand la familie pentru asta. Motiv pentru ca generatiile viitoare sa-l renege. Faptul ca Miguel alege sa exerseze in secret, urmarind inregistrari cu un faimos artist (Benjamin Bratt), confirma faptul ca este constient de faptul ca „greseste.”

Lumea de dincolo, imaginata in animatia Coco, seamana cu o metropola completa, asa cum se facuse universul antropromorfizat din Zootropolis/ Zootopia. Provocarea de a se intoarce acasa ii va da de furca, insa alege o cale mai complicata ocazie cu care incepe o adevarata aventura. O sa recunoasteti in Hector, un schelet dispus la ajutor (sau care mai degraba are nevoie sa fie ajutat), vocea lui Gael Garcia Bernal; foarte misto.

Regizoul reuseste sa fidelizeze mostenirea latina, scenaristii au dovedit o imaginatie vibranta in mai multe aspecte. Plus ca importanta onorarii celor pierduti ramane un laitmotiv suficient ca sa impresioneze.

Insa Coco este frumos mai ales din punct de vedere vizual (un spectru de nuante foarte bine dozat si combinatii dintre cele mai stralucitoare); o sa vedeti voi la ce ma refer. Mai adaug la aprecieri si o concluzie ravasitoare, mai ales ca se mizeaza pe mister care odata revelat va face totul mai coplesitor.

Filmul Coco (2017) a intrat in cinematografe din 24 noiembrie 2017

Vizionare trailer Coco (2017):