„Anna Karenina: If you have any thought for me you will give me back my peace!
Count Vronsky: There can be no peace for us, only misery, and the greatest happines ”
• Regizor: Joe Wright
• Actori: Keira Knightley, Jude Law, Aaron Taylor-Johnson, Kelly Macdonald, Olivia Williams, Alicia Vikander, Emily Watson
• Gen: Drama
• Premii: 3 premii, 5 nominalizari
• Tara: Marea Britanie
• Durata: 129 minute
O viziune indrazneata si pasionala nu implica in mod obligatoriu aprecieri, cu atat mai putin cu cat carmuitorul produsului a semanat in mintea publicului povesti elegante si dulci prin romantismul lor. Joe Wright, omul care a stilizat doua ecranizari sensibile si aclamate, “Atonement” (incredibila transpunerea) si “Pride and Prejudice”, incearca de data asta sa prezinte o alta Anna Karenina. Acolo unde altii au etalat reusite, el tinde involuntar sa dea gres. Inovatia sa, inedita de altfel, este tocmai pierderea filmului. Se scade interesul pentru povestea principala, haosul artistic degenerand de cele mai multe ori in nonsens.
Inspirat de opera lui Orlando Fige din 2002 “Natasha’s Dance”, Joe Wright a adoptat o ipoteza experimentala, povestea clasica a lui Lev Tolstoi devenind o piesa de teatru, un mozaic cultural mai putin devotat ideii de film si mai mult dedicat genului dramatic. Toate evenimentele sunt puse pe scena unui teatru, actorii pasesc pe masura ce evolueaza, dintr-un platou in altul, scenografia fiind asigurata de cele mai multe ori de pancarte care tin loc de peisaje.
In speranta de a se apropia cat mai mult de esentialul povestii, se pierde din vedere apropierea spectatorului de protagonisiti. Keira Knightley portretizeaza o sotie imorala (pentru acele vremuri), o mama cu multe slabiciuni, o femeie cu multe regrete si la fel de multi demoni. Nu-mi place ca am fost aproape obligata sa-i urasc personajul si nu mi s-a permis s-o inteleg, sa port o conversatie muta cu ea, sa-mi dea ragaz s-o ascult. Singurul personaj care pare a fi conectat cu realitatea este roscovanul Levin (Domhnall Gleeson), singurul care ajunge si in alte locuri, migrand din spatiile inchise Tot acesta are si o minunata scena de conversatie tacita cu cea iubita (de-a dreptul fantastic jocul cu cuburile). Cred ca a fost singurul moment cand nu simteam nevoia sa ma foiesc pe scaun.
“Anna Karenina” este portretul tragic al unei aristocrate casatorite care incepe o relatie adulterina cu influentul conte si ofiter de cavalerie Vronky (Aaron Taylor-Johnson). Un mariaj de convenienta cu Alexei Karenin (Jude Law, piesa de rezistenta a aglomeratiei) in Rusia sfarsitului de secol XIX, supusa unor conventii, piedici ipocrite, gelozie, fidelitate, o societate despicata intre religie si credinta urbana. Eroina pusa la zid de societate, da batalii nu tocmai credibile intre dragostea materna si dorintele pasionale pentru barbatul care uita promisiunile rostite. In planuri secunde, avem alti suferinzi, Oblonski (Matthew Macfadyen, pare a se fi distrat cu personajul sau) si un mosier sensibil Levin.
Frumusetea galanta a filmului va imparti audienta in doua tabere. Farmecul sau efemer este la inceput privit ca o gaselnita revigoranta, dar pe pacurs devine obositor, alternativa deloc placuta fiind sa te amuzi pe seama personajelor, cand in context totul ar fi trebuit descris ca o drama. Cand filmul se recomanda ca o masinarie de smuls lacrimi si-si propusese sa inradacineze in inima privitorului suferinta, acesta nu aduce vreo contributie majora la lista filmelor de iubit.
Rating autor: nota 6.5
Vizionare trailer:
Vezi si...
Leave a reply
11 Comments
descrii o redare a filmului in stilul de care mi era frica inca de la inceput…prea multa impopotonare vizuala, daca am dreptate?
ai dreptate. din pacate oboseste aceasta metoda de redare. pe cat este de interesant, nu este chiar ceea ce asteptai…. oricum nu este un film de ocolit.
Am aşteptat atât de mult filmul asta încât acum îmi e frică să îl văd după atâtea cronici negative :D.
stii cum e: gusturile nu se discuta 😛 oricum filmul nu e proast. din pacate cam toti cei care m-au insotit la vizionare au fost dezamagiti. asetpatu sa simta personajele aproape, dar nu puteau face altceva decat sa se amuze de grandoarea pusa pe seama subiectului…. repet. e un film bun totusi, doar ca nu ceea ce asteptam.
eu nu am vazut pana acum nici o ecranizare a romanului care sa fie cat de cat la nivelul cartii, insa cel mai mult ca interpretare mi se pare ca s-a apropiat de Anna Karenina, Vivien Leigh. Inca de cand am auzit ca o sa joace keira knightley, nu mi-am putut-o imagina ca Anna Karenina, si din cate vad nici recenzia ta nu ma contrazice :), dar o sa dau o sansa filmului pentru ca nu vreau sa vorbesc in necunostinta de cauza
Maria, sa-mi fie cu iertare ca raspund asa de tarziu…. Sunt total de acord. Ecranizarea cu Vivien Leigh in rolul principal cred ca este cea mai buna. Versiunea de anul asta nu ajuta deloc cartea. Cei care au cunoscut personajele din cartea lui Tolstoi nu le vor recunostea in filmul asta. Mie imi place Knightley de obicei, dar aici e aproape caraghioasa. Da, sigur. Chiar te rog sa vezi filmul si dupa sa vii sa ma contrazici daca e nevoie. Posibil sa fie la mine problema :)))
End of Watch « Silence's Blog
2013 de vazut « Movie Zone
Mulţumesc de recenzie – este sigur un film pe care n-o să-l văd. Nu vreau să-mi stric buna impresie care mi-am făcut-o despre carte, chiar despre ecranizările anterioare, dintre care cel mai mult mi-a plăcut cea în care a jucat Greta Garbo. Am văzut şi ecranizarea din 1997 cu Sophie Marceau în rol principal. Aşa că am să renunţ la această variantă.
Cu mare drag 🙂 Nu spun sa zici nu din start, dar daca ai o slabiciune pentru celelalte ecranizari, aceasta tinde sa devina inutila 🙂
[REVIEW] "Paper Towns: Orase de hartie" (2015) - CineAmatorCineAmator