CineAmator

„ People need to know that the shaking is not over. We’re going to get hit again and it’s going to be a bigger monster. The earth will literally crack open. You will feel it on the East Coast. I cannot emphasize this enough. You need to get out and I mean now. If you can’t, god be with you.”

• Regizor: Brad Peyton
• Actori: Dwayne Johnson, Carla Gugino, Alexandra Daddario, Ioan Gruffudd, Hugo Johnstone-Burt, Paul Giamatti, Colton Haynes
• Gen: Drama, Actiune
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 114 minute

Primul film vizionat complet in 4Dx. Sincer, recunosc ca mi-era teama ca nu o sa rezist aproape doua ore zgaltaiturilor, dar pana la urma totul s-a dovedit a fi o experienta asemenea unui carusel dintr-un parc de distractii (se anunta intr-un comunicat adaugarea a 1.416 efecte speciale pentru ca filmul sa poata fi adaptat noii tehnologii). O sa recunosc ca nu aveam incredere in Brad Peyton, daca tin cont de faptul ca cel mai mare produs cu care defileaza este un sequel rusinos („Journey 2: The Mysterious Island”). Pana la urma a gasit o reteta castigatoare si a oferit cu „San Andreas” ceea ce Emerich trebuia sa faca in „2012”: ironizarea intentionata a celor mai stereotipice momente din filmele cu dezastre si pulsarea pe efectele speciale cu care se darama totul in cale. Si totul se transforma, in cazul meu cel putin, intr-un guilty pleasure.

Filmele cu dezastre au fost multa vreme in contradictie: pe marele ecran se dezlanutie apocalipse de necontrolat, dar protagonistii pe care ii urmaresti tu, desi trec prin momente din care altfel nu ar fi supravietuit, nu doar ca raman in viata, dar isi fac timp sa fie eroi. Si asta nu deranjeaza catusi de putin. Asa se intampla si aici. Dwyane Johnson este Ray, liderul unei echipe de salvatori pe elicopter. Dupa ce la inceput il urmarim cum reuseste sa faca fata unei situatii la limita, ii cunoastem si viata de familie. Despartit de sotie (Carla Gugino), pastreaza legatura cu fiica sa (Alexandra Daddario Big Boobs), care se pregateste sa intre la facultate. Dupa cliseul cu „linistea dinaintea furtunii”, un cutremur devastator loveste California si Ray va face tot ce poate pentru a-si gasi si salva familia.

Cel mai pronuntator handicap al „San Andreas” este lipsa unei calitati generice si a unei logici cursive in subiect. Imposibilul si oportunitatile nu fac casa tocmai buna, dar este convenabil cand nici audientei nu-i pasa de detalii. Apreciez si aplaud munca depusa pentru reconstinuirea unui fenomen catastrofal. Cutremurul si ceee ce ii urmeaza, daramurtile, prabusirile, tsunamiul, toate sunt senzational surprinse. Fara sa atinga emotia si situatiile limita cu care se mandreau/ mandresc „Dante’s Peek”, „Deep Impact”, „The Day After Tomorrow”, „The Core” sau „Twister”, „San Andreas” nu rusineaza cu prezenta intr-un top al unor astfel de productii.

„San Andreas” este unul dintre putinele filme in care coincidentele functioneaza amuzant de bine. Aleg sa cred ca regizorul si-a asumat constient toata sarada de conveniente in care si-a pus personajele de cele mai multe. Sotul gaseste intr-un morman de cladiri daramate sotia, parintii gasesc un avion cand au nevoie, tanara femme fatale este salvata de un barbat care este la locul potrivit, in momentul potrivit. Si damn, daca deranjeaza vreun pic. Este adevarat ca nu te duci la „San Andreas” pentru profunzime. Daca vrei un film old-school, de tipul celor de dupa amiaza cand actori (ne)cunsocuti salvau orasele de diverse cataclisem naturale, atunci „San Andreas” ofera tot ce trebuie pe domeniu. Avem pana si seismologul care apare in peisaj cand este nevoie de el cu teorii (deja) demonstrate. Din nou, nu supara deloc toata senzatia de anticipare.

Remember: It’s not a matter of „if” but „when”.

Filmul intra din 29 mai in cinematografe si este distribuit de Freeaman Entertainement, caruia ii multumesc pentru experienta 4Dx!

Vizionare trailer: