CineCronici, Istoric, Thriller

[REVIEW] Child 44/ Crime puse sub tacere (2015)

child-44-530933l„He’s claiming his son was murdered. I am sure you realize murder is strictly a capitalist disease. ”

  • Regizor: Daniel Espinosa
  • Actori: Tom Hardy, Gary Oldman, Noomi Rapace, Joel Kinnaman, Paddy Considine, Jason Clarke,Vincent Cassel, Charles Dance
  • Gen: Thriller, Istoric
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 137 minute

Inainte de a incepe cronica, trebuie sa mentionez ca „Child 44” a fost inclus intr-o lista speciala in care am inclus filmele pe care le astept cel mai mult anul acesta su cu cat asteptare era mai mare, cu atat riscurile sa fiu dezamagita cresteau. Ma bucur ca nu a fost loc de mustaciri, pentru ca fimul mi-a oferit exact ce speram. Sau poate si mai mult. Studierea relatiei unui cuplu nu era sugerata in niciun promo, asa ca m-a incantat ideea de a urmari si farame dintr-o idila desfasurata pe fundalul ecourilor unui razboi.

Al patrulea proiect pentru care Hardy si Oldman colaboreaza („The Dark Knight”,”Lawless”, „Tinker Taylor Soldier Spy”) readuce in atentie filmele cu criminali in serie, insa fara a pastra misterul identitatii criminalului, ceea ce ofera un aport mai psihologic tematicii. Cu usoare momente confuze, adaptarea dupa romanul scris de Tom Rob Smith construieste o intriga stabila, evenimentele ce survin dupa fiind aruncate in decoruri si atmosfera specifice unor locuri si timpuri sterile si murdare. Si asta mi-a placut cel mai mult: ambienta imbacsita, rareori surpinsa la fel de fidel („God Bless The Child”,.”Oliver Twist”)

Repetand cu un fanatism credibil „There is no crime in Paradise”, protagonistii povestii identifica/confunda uneori crezul cu faptele si ar face orice pentru a-si pastra functia sau renumele. Asa cum si remarca la un moment Raina (Rooney Mara) – „A man does whatever it takes to survive”, asa si partidul isi spala rufele in interior si ecourile pentru atrocitatile lor vin prea tarziu pentru a fi remarcate. Nu ca nu erau vazute, ci pentru ca erau ignorate spre binele poporului si al tovarasilor de la conducere. Intr-o era sovietica, sufocata de propaganda stalinista, probleme ca homosexualitatea, foametea, saracia sau sistemul educational erau neglijate, pana la a ingropa sub pres crime care erau rezolvate prin gasirea de tapi ispasitori.

Debutul „Child 44” te trimite in anul 1933 in mijlocul unui orfelinat din care un baiat se salveaza evadand. Introducerea in contextul istoric este facuta de o remarca facuta la inceput cand se readuce in atentia publicului un fapt uitat: lumea era lasata sa moara de foame ca urmare a conducerii regimul politic. Cu actiunea mutata doua decenii mai tarziu, in Uniunea Sovietica, se face o cronica a unor evenimente, consecinte a faptelor din trecut. Singurul care le poate pune capat este un agent denigrat de sistem atunci cand refuza sa isi denunte sotia suspecta de tradare. Cu o durata considerabila, subiectul este dezvoltat complex si complet, astfel ca avem sufiente detalii cat sa legam indiciile. Desi scenariul ar trebui sa mai acopere unele goluri cand spectatorului ii ramane doar sa faca deductii.

Inca de la inceput esti santajat cu un atu perfect care isi sustine pledoaria cu o distributie deloc de neglijat: Tom Hardy, Gary Oldman, Noomi Rapace, Joel Kinnaman, Paddy Considine, Jason Clarke,Vincent Cassel si Charles Dance. Cu diferiti timpi de afisare in scenele din coproductie, actorii imprumuta si deformeaza accente europerne, poate asta ramanand cel mai suparator. Sau si faptul ca filmul nu pare a-si alege pana spre final genul caruia i se supune cel mai multe, optiunile fiind diverse: film istoric, thriller sau drama. Aleg sa cred ca regizorul suedez Espinosa a optat pentru un thriller politic, astfel ca cele mai multe marturii implica devotamentul militar. La asta adaug atrocitati reale, distorsionate doar pentru a explica partial nebunia.

„Child 44” poate parea static si anevoios pentru un subiect de natura asta. Dar destinatia finala justifica intarzierea pentru a ingramadi in film istorie, crime si partituri serioase.

Filmul intra in cinematografe din 24 aprilie si este distribuit de RoImage caruia ii multumesc pentru invitatie si Cinema City pentru gazduire:

Vizionare trailer:

„He's claiming his son was murdered. I am sure you realize murder is strictly a capitalist disease. ” Regizor: Daniel Espinosa Actori: Tom Hardy, Gary Oldman, Noomi Rapace, Joel Kinnaman, Paddy Considine, Jason Clarke,Vincent Cassel, Charles Dance Gen: Thriller, Istoric Premii: niciun premiu, nicio nominalizare Tara: SUA Durata: 137 minute Inainte de a incepe cronica, trebuie sa mentionez ca "Child 44" a fost inclus intr-o lista speciala in care am inclus filmele pe care le astept cel mai mult anul acesta su cu cat asteptare era mai mare, cu atat riscurile sa fiu dezamagita cresteau. Ma bucur ca nu a fost loc de mustaciri, pentru ca fimul mi-a oferit exact ce speram. Sau poate si mai mult. Studierea relatiei unui cuplu nu era sugerata in niciun promo, asa ca m-a incantat ideea de a urmari si farame dintr-o idila desfasurata pe fundalul ecourilor unui razboi. Al patrulea proiect pentru care Hardy si Oldman colaboreaza ("The Dark Knight","Lawless", "Tinker Taylor Soldier Spy") readuce in atentie filmele cu criminali in serie, insa fara a pastra misterul identitatii criminalului, ceea ce ofera un aport mai psihologic tematicii. Cu usoare momente confuze, adaptarea dupa romanul scris de Tom Rob Smith construieste o intriga stabila, evenimentele ce survin dupa fiind aruncate in decoruri si atmosfera specifice unor locuri si timpuri sterile si murdare. Si asta mi-a placut cel mai mult: ambienta imbacsita, rareori surpinsa la fel de fidel ("God Bless The Child",."Oliver Twist") Repetand cu un fanatism credibil "There is no crime in Paradise", protagonistii povestii identifica/confunda uneori crezul cu faptele si ar face orice pentru a-si pastra functia sau renumele. Asa cum si remarca la un moment Raina (Rooney Mara) - "A man does whatever it takes to survive", asa si partidul isi spala rufele in interior si ecourile pentru atrocitatile lor vin prea tarziu pentru a fi remarcate. Nu ca nu erau vazute, ci pentru ca erau ignorate spre binele poporului si al tovarasilor de la conducere. Intr-o era sovietica, sufocata de propaganda stalinista, probleme ca homosexualitatea, foametea, saracia sau sistemul educational erau neglijate, pana la a ingropa sub pres crime care erau rezolvate prin gasirea de tapi ispasitori. Debutul "Child 44" te trimite in anul 1933 in mijlocul unui orfelinat din care un baiat se salveaza evadand. Introducerea in contextul istoric este facuta de o remarca facuta la inceput cand se readuce in atentia publicului un fapt uitat: lumea era lasata sa moara de foame ca urmare a conducerii regimul politic. Cu actiunea mutata doua decenii mai tarziu, in Uniunea Sovietica, se face o cronica a unor evenimente, consecinte a faptelor din trecut. Singurul care le poate pune capat este un agent denigrat de sistem atunci cand refuza sa isi denunte sotia suspecta de tradare. Cu o durata considerabila, subiectul este dezvoltat complex si complet, astfel ca avem sufiente detalii cat sa legam indiciile. Desi scenariul ar trebui sa mai acopere unele goluri cand spectatorului ii ramane doar sa faca deductii. Inca de la inceput esti santajat cu un atu perfect care isi sustine pledoaria cu o distributie deloc…
nota - 85%

85%

Nota

Nota utilizatorilor: Fii primul care-i dă notă!
85

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.