„Do not run a job in a job”
- Regizor: Gary Ross
- Actori: Sandra Bullock, Cate Blanchett, Anne Hathaway, Griffin Dunne, Daniella Rabbani, Richard Armitage, Helena Bonham Carter, Rihanna, Mindy Kaling, Awkwafina, Sarah Paulson
- Gen: Comedie, Actiune
- Premii: un premiu, o nominalizare (la data publicarii)
- Tara: SUA
- Durata: 110 minute
Daca iti plac filmele cu jafuri si daca seria Oceans este considerata de tine una dintre cele mai bune din acest subgen, s-ar putea ca spin-off-ul Eight sa nu se ridice la nivelul trilogiei lui Steven Soderbergh. Cel putin in cazul meu lucrurile nu au functionat la fel de bine, ba chiar am gasit fara eforturi cateva obiectii care ma opresc sa cataloghez filmul mai mult decat o scuza de defilare a unor gagici frumoase.
Cu toate astea, am apreciat elaborarea planului si punerea in scena, desi deznodamantul era evident inca de la inceput cand vedem o prizoniera in auditie cu coafura si machiajul impecabile. Dar nu ma bagati pe mine in seama, filmul a prins extrem de bine in afara si cel mai probabil o sa te multumeasca – asa mustacesc eu uneori si s-ar putea sa gresesc.
Unul dintre cele mai bune lucruri pe care „Oceans’ 8” il are este chiar mostenirea din spate si anume cele trei serii de filme cu George Clooney. Pe asta si mizeaza cand o pun in rolul principal pe Sandra Bullock, in interpretarea lui Debbie Ocean, sora aparent raposatului Danny Ocean. Eliberata din inchisoare, dupa cinci ani, este dispusa sa puna in aplicare un plan care sa il faca mandru si pe fratele ei.
O combinatie intre razbunare si exces de zel, aceasta isi face o echipa impreuna cu fosta sa partenera, Lou (Cate Blanchett). In echipa lor mai intra designerul Rose Weil (Helena Bonham Carter), recrutata pentru ca este in dizgratie si stiu ca are nevoie de bani, Amita o bijutiera dornica de independenta, o individa foarte buna pe partea de cracker – Nine Ball (Rihanna), Constance o jefuitoare profesionista si Tammy, o tipa care face comert de contrabanda. Tinta lor este Daphne Kluger (Anne Hathaway), pe care trebuie sa o faca sa poarte un colier Cartier in valoare de 150 de milioane de dolari.
CITEȘTE și despre Top 10 filme despre jocuri de noroc cazinou din toate timpurile
Cert este ca distributia este una capabila si ca a ridicat filmul mai mult decat ar fi dus in circumstante obisnuite. Trio-ul Bullock-Blanchett-Hathaway este spectaculos, mai ales in scenele cand doamnele trebuie sa mimeze seriozitatea si le iese de minune. O surpriza placuta a fost Rihanna, care desi nu are timp de afisare prea mare, a demonstratat ca dupa rolul din „Battleship”, poate face mai mult de atat (stiam deja dupa „Valerian and the City of a Thousand Planets”).
In ceea ce priveste distributia masculina, daca ai vazut minsieria „North and South”, o sa iti placa sa il vezi pe Richard Armitage, de data asta intr-un rol arogant – poate ca nu la inaltimea villainului din „Robin Hood” pentru ca aici e mai mult vorba despre lacomie si cat de mult este dispus sa faca pentru a-si salva pielea. Nepotrivita este distributia lui James Corden, care desi face tot posibilul nu este deloc convingator in rolul de agent de daune de asigurari. A fost simpatic, insa, in rolul de naiv aparent.
Secventele repetitive care par ca o rutina rapesc din bucuria vizionarii. Si parca nici durata de aproape doua ore nu sunt indicative prea bune. Da, este extraordinar ca infatisare si prezentare, pana la urma vorbim despre o defilare de branduri cu stil. Doar ca filmului ii lipseste doza de umor promisa si nici macar nu pare sa fie atat de fermecator cat te-ai astepta de la un cast cu atata clasa, insarcinat cu bun gust.
Plus ca „Ocean’s 8” se poate compara cu greu alte pelicule care au batatorit bine categoria heist comedy, cu o distributie exclusiv feminina, fara sa incerce la fel de mult. Pentru ca da, tot ce au in comun „9 to 5”, „Set it off”, „Sugar and Spice”, „Mad Money” si „Ocean’s 8” este faptul ca protagonistele nu sunt criminali profesionisti si trateaza cu stangacie sansele lor de a reusi in jaful planificat. Cumva mi-a placut Eight pentru ideea ca tot acest furt este gandit ca o cale de eliberare, doar ca Gary Ross, regizorul, nu pare sa isi fi stabilit o directie clara si se pierde in oportunitati ratate.
Mergeti, totusi, sa il vedeti pentru ca nu cred ca veti avea invitatie prea curand la atata rafinament cat vedeti in scenele cand se face jaful propriu-zis si ar fi pacat sa va privati de toata elaganta aia in care se vede ca sponsorii au plusat cat mai mult.
Vezi si...
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Leave a reply