CineAmator

  Desi nu dispun de foarte mult timp liber pentru ca am eu grija sa ma aglomerez cu diverse ocupatii, urmaresc foarte multe seriale. Am renuntat sa mai tin socoteala. Din moment ce atunci cand se termina un serial eu incep doua, este evident ca nu are rost sa gestionez o evidenta a acestora. Am microbul filmelor adanc increstat in ADN-ul care defineste orice cinefil, asa ca nici nu incerc sa ma impotrivesc placerii de a viziona seriale. De la cele urmarite in copilarie „X-Files”, „The Twilight Zone”,, Millenium”, „Married with Children” sau „Twin Peaks” am ajuns, conform zvonurilor, sa fac o blasfemie.

Cum altfel se poate numi ceea ce fac eu? Cand am ales sa urmaresc si cateva productii speciale pentru adolescenti, mi-am asumat riscul ca lumea sa mustaceasca la auzul optiunii mele. Mentionez „The Vampire Diaries” si „Pretty Little Liars”. Pentru primul am facut un pariu cu mine insami. Daca reusea sa se indeparteze de ceea ce Twilight increstase in mintile liceenilor la pubertate, as fi continuat sa vad ceva mai mult decat pilotul.

Cand am observat ca personajele sunt puternice, avem teme si dileme morale si, spre placerea mea, chiar ironizeaza ecranizarea lui Meyer, am inteles ca este exact ce aveam nevoie. Am ajuns astfel sa fac maraton de cateva episoade pentru ca atunci cand l-am inceput eu, filmarile ajunsesera la mijlocul sezonului patru.

„Pretty Little Liars” are o alta poveste. L-am inceput din curiozitate, la recomandarea unei colege de munca. Prima impresie: remake reimprospatat pentru „I Know What You Did Last Summer”. Imi placea atmosfera care ma trimite cu gandul la o perioada frumoasa din viata mea. Pe scurt: dintr-un grup de cinci prietene, intr-o vara, una dintre ele dispare. Alison, cea care cunostea secretele tuturor, lasa in urma multe treburi nerezolvate si ameninta inca vietile celor care au cunoscut-o. Peste un an, Spencer, Aria, Emily si Hanna se reintalnesc pentru a participa la inmormantarea celei disparute, dar problemele abia incep. Primesc mesaje de amenintare din partea cuiva care pare a le cunoaste mai bine decat oricine altcineva si semneaza simplu – A. Cu multi acoliti care participa la terorizarea fetelor, spectatorul incearca, alaturi de cele patru, sa afle cine este hartuitorul si ce vrea de fapt sa obtina.

Vreau sa fac clar un lucru: articolul de fata nu doreste sa te convinga sa urmaresti serialul. Pentru mine incepe sa devina suparator sa primesc informatii cu portia, de unde si ideea ca rabdarea pare sa mi se termine. Dar, am observat un lucru tare frumos pentru un cinefil cu ceva cunostinte. Alfred Hitchcock este „prezent” in multe scene!

Sa va explic: producatorul executiv, Marlene King este fan declarat al maestrului suspansului, astfel ca in cateva episoade nu s-a sfiit sa aduca un tribut acestuia. O scurta documentare si se pare ca nu sunt singura care a observat aluziile si influentele domnului in acest serial, astfel ca le-am strans laolalta pe cele cunoscute si vi le prezint si voua. Daca mai stiti cateva care poate mi-au scapat mie, va invit sa faceti completari.

In partea stanga aveti captura de ecran pentru momentul din „Pretty Little Liars” si langa referinta la care momentul din episod face trimitere pentru unul din filmele domnului Hitchcock.

• Psycho (1960)

• Rebecca (1940)

• Shadow of a Doubt (1943)

• Rear Window (1954)

• North by Northwest (1959)

• The Lady Vanishes (1938)

• The Birds (1963)

• Vertigo (1958)