CineAmator

„Degenerate is the one who speaks his mind through swearing.”

• Regizor: Asghar Farhadi
• Actori: Taraneh Alidoosti, Shahab Hosseini, Babak Karimi, Sam Valipour, Maral Bani Adam
• Gen: Drama
• Premii: 8 premii, 17 nominalizari (la data publicarii)
• Tara: Iran/ Franta
• Durata: 124 minute

Unul dintre cele mai bune filme care au premiera luna asta, The Salesman apartine aceluiasi autor iranian Asghar Farhadi, cel care si-a pus semnatura si la A Separation (se exploreaza la fel, cultura  specific persana) si The Past. Firul narativ este pe cat de simplu, pe atat de ofertant pentru genul drama, unde se mai insereaza in diverse ocazii tensiune cu ajutorul unor mici momente. Productia are un palmares bogat, dupa ce a avut premiera la Cannes, unde a castigat premiul pentru cel mai bun scenariu si Hosseini pleca cu aplauze pentru interpretare. La premiile Academiei de Film filmul a primit si Oscarul pentru cel mai bun film strain, dar regizorul a refuzat sa ridice premiul pentru a protesta contra regimului lui Trump. Din (ne)fericire nu „isprava” lui va ramane memorabila la aceasta editie, dupa ce spre final se incurcau titlurile pentru cel mai asteptat premiu – cel mai bun film. Dar sa revenim la The Salesman.

Cu mici detalii care il apropie de Straw Dogs, mai ales in ceea ce priveste a doua parte cand drama se transforma intr-un thriller. Ocazie cu care isi mai pierde, fara voie, din elanul cu care debuta; fara insa, sa devina ma palid. Pe scurt, ce face regizorul este sa ia probleme unor oameni obisnuiti si sa le transforme in povesti intense, pe fundalul unei lumi orientale. Si procedeaza la fel ca in celelalte filme, cand ne lua protagonistii si ni-i prezenta in cel mai vulnerabil punct din viata lor.

Personajele Rana si Emad (Taraneh Alidoosti si Shahab Hosseini) isi pierd echilibrul cand se vad nevoiti sa isi schimbe locuinta. Dupa ce blocul in care stateau este aproape sa se prabuseasca, cei doi accepta propunerea de a se caza intr-un mic apartament din care cineva plecase in graba. Un incident care o lasa pe Rana cu rani si traumatizata in urma unui atac, permite celor doi sa afle ca persoana care locuise inainte aici se ocupa cu prostitutia (nu o cunoastem niciodata) si ca are planuri neincheiate cu clientii din agenda ei. Dupa acest punct debuteaza al doilea act, aprope diferit de ce am vazut pana acum. Si asta mi-a placut.

In paralel cu incercarile lor de a-si gasi linistea, cei doi incearca sa isi desfasoare in mod normal activitatea de actori, acestia lucrand la un teatru. Aici incearca sa puna in scena piesa lui Arthur Miller „Death of a Salesman„. Farhadi ne muta intr-un mod inteligent din lumea reala in culisele unui spectacol. Plus ca ofera oportunitatea sa vedem cum este interpretata o scriere americana dintr-o alta perspectiva. Spre exemplu, piesa lui Miller trebue sa fie aprobata de guvern si editata pentru cenzura.

The Salesman are o atmosfera foarte interesanta, sufocanta, cam cum prefera Michael Haneke sa ofere, examinand totodata paranoia si relatiile distruse – de cuplu (nu vedem niciodata o apropiere intima a celor doi, desi afectiunea este evidenta) sau de prietenie. Daca ea este urmarita cand incearca sa se impace cu frica (se teme sa mai intre in baie unde a fost atacata), el cauta solutii ca sa se razbune.

Ceea ce face ca acest film sa functioneze atat de bine este interpretarea celor doi actori principali. Hosseini reuseste sa surprinda intocmai colapsul emotional al personajului sau care esueaza ca sot, prieten, profesor si coleg de munca. Alidoosti interpreteaza o femeie prinsa intre rusine si furie (vezi Elle, dar fara dorinta aia ciudata), obligandu-si personajul sa penduleze intre durere si resemnare. Unul dintre cele mai frumoase momente este cand izbucneste in lacrimi, cand este pe scena unde munceste. O interpretare naturala, usoara, coplesitoare.

Finalul deschis, aproape frustrant dar indraznet te lasa cu o senzatia de goliciune, dar stii ca este ce trebuie. Mai cu seama ca regizorul pare sa mizeze pe aceeasi tema, de mai multe ori, fara sa ne plictiseasca. Plus ca stii deja ca ambiguitatea ii ramane amprenta pentru realizarile sale. Un critic discret al judecatii umane, care reusete sa ofere ce si-a propus prin abordarea eleganta.