CineCronici, Drama, Romantic

The Longest Ride/ Cel mai lung drum (2014)

the-longest-ride-208468l„- I wish I could tell you it would all be happy ever after. Not everybody gets that.
– You did.
– For Ruth and I, it wasn’t that simple.”

  • Regizor: George Tillman Jr.
  • Actori: Scott Eastwood, Britt Robertson, Alan Alda,Jack Huston, Oona Chaplin, Melissa Benoist, Tiago Riani, Hayley Lovitt
  • Gen: Drama, Romantic
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 139 minute

Nicholas Sparks debuta in peisajul cinematografic odata cu banalul (ignorat de critica, dar adorat de public) si tulburatorul „Message in a Bottle” cand facea din cuplul Costner-Wright o pereche sortita neajunsurilor emotionale. Regizorul George Tillman Jr. este cunoscut mai ales pentru un „Men of Honor” necesar si stabil. In 2009 se preocupa tot de un biopic, de data asta de viata unui raper caruia ii dedica momente in „Notorious”. Renuntand la un stil plin de capcane (intriga redata ca intr-o tesatura) valorifica simplitatea in proiectul „The Longest Ride”. Teama de esec este inlaturata mai degraba datorita povestirii in rama care ii permite sa acorde timpi egali povestilor.

Cu un tipar standard aplicat idilelor din filme, baiatul rebel (aici educat) o cunoaste pe fata silitoare si constiincioasa, doar pentru a se indragosti la prima vedere si pentru a-si da planurile peste cap unul altuia. Aici lucrurile sunt putin mai complicate, pentru ca idila a doi tineri, Luke (Scott Eastwood, capabil) si Sophia (Britt Robertson), un campion de rodeo si o studenta la Arte, sufera mai intai din pricina angajamentelor pe care fiecare si le-a asumat. Intalnirea cu un batran (Alan Alda/ Jack Huston) pe care il salveaza dintr-un accident de masina, Ira, si cunoasterea detaliilor din aventurile sale amoroase cu cea pe care avea sa o iubeasca toata viata, Ruth (Oona Chaplin), ii va schimba pentru totdeauna pe cei doi.

Filmul combina in folosul lui mai multe genuri. Urmarim particile specifice genurilor drama, razboi sau dragoste si country (o forma domesticita a unui western). Ceea ce si justifica comparatii cu „Footloose” (vezi scena cu dansul), „8 Seconds” sau „The Notebook” (plimbarea pe plaja si declaratiile pe malul marii). Insa fara a se apropia spre final de ingratul „A Matador’s Mistress”. Ceea ce face si mai consistenta, justificata si bine primita introducerea unui subplot cu arta, privit din doua unghiuri de vedere diferite, dar comune ca pasiuni.

Indiferent ca alegem sau ca se intampla pur si simplu sa ne placa mai mult povestea din trecut sau sa ne multumim cu naratiunea din prezent, de fiecare data suntem acompaniati de o coloana sonora fantastica, specifica perioadei vizate. De altfel schitata si cu o garderoba edwardiana superba. O scena remarcabila ramane una in care dansul charleston primeste aviz pentru marile ecrane. Poate ca as acuza doar un deficit de interes pentru detaliile care au apropiat doi straini, dar optez pentru o relatie dezinteresata.

Distributia filmului este poate cea mai apropiata de ceea ce as numi un succes de casa. Cum mentionam, se apeleaza la povestire in rama: o istorisire primeste prin intermediul unor scrisori, acces la o alta din trecut. Si acolo o cunoastem in anii ’40-’50 pe Oona Chaplin, imbracata in haine tipice epocii, remarcandu-se poate cel mai mult prin postura, tinuta si atitudine. Cu alte cuvinte, aceasta este parte dintr-un carusel de emotii, de romantism si regrete. „The Longest Ride” poate castiga lejer titlul de cea mai buna adaptare din seria romanelor lui Sparks, remarcandu-se prin simplitate si un compus profund de emotii. Fara exagerari si artificii inutile.

Filmul intra in cinematografe din 10 aprilie si este distribuit de Odeon Film, caruia ii multumesc pentru invitatie.

Vizionarea trailer:

„- I wish I could tell you it would all be happy ever after. Not everybody gets that. - You did. - For Ruth and I, it wasn't that simple.” Regizor: George Tillman Jr. Actori: Scott Eastwood, Britt Robertson, Alan Alda,Jack Huston, Oona Chaplin, Melissa Benoist, Tiago Riani, Hayley Lovitt Gen: Drama, Romantic Premii: niciun premiu, nicio nominalizare Tara: SUA Durata: 139 minute Nicholas Sparks debuta in peisajul cinematografic odata cu banalul (ignorat de critica, dar adorat de public) si tulburatorul "Message in a Bottle" cand facea din cuplul Costner-Wright o pereche sortita neajunsurilor emotionale. Regizorul George Tillman Jr. este cunoscut mai ales pentru un "Men of Honor" necesar si stabil. In 2009 se preocupa tot de un biopic, de data asta de viata unui raper caruia ii dedica momente in "Notorious". Renuntand la un stil plin de capcane (intriga redata ca intr-o tesatura) valorifica simplitatea in proiectul "The Longest Ride". Teama de esec este inlaturata mai degraba datorita povestirii in rama care ii permite sa acorde timpi egali povestilor. Cu un tipar standard aplicat idilelor din filme, baiatul rebel (aici educat) o cunoaste pe fata silitoare si constiincioasa, doar pentru a se indragosti la prima vedere si pentru a-si da planurile peste cap unul altuia. Aici lucrurile sunt putin mai complicate, pentru ca idila a doi tineri, Luke (Scott Eastwood, capabil) si Sophia (Britt Robertson), un campion de rodeo si o studenta la Arte, sufera mai intai din pricina angajamentelor pe care fiecare si le-a asumat. Intalnirea cu un batran (Alan Alda/ Jack Huston) pe care il salveaza dintr-un accident de masina, Ira, si cunoasterea detaliilor din aventurile sale amoroase cu cea pe care avea sa o iubeasca toata viata, Ruth (Oona Chaplin), ii va schimba pentru totdeauna pe cei doi. Filmul combina in folosul lui mai multe genuri. Urmarim particile specifice genurilor drama, razboi sau dragoste si country (o forma domesticita a unui western). Ceea ce si justifica comparatii cu "Footloose" (vezi scena cu dansul), "8 Seconds" sau "The Notebook" (plimbarea pe plaja si declaratiile pe malul marii). Insa fara a se apropia spre final de ingratul "A Matador's Mistress". Ceea ce face si mai consistenta, justificata si bine primita introducerea unui subplot cu arta, privit din doua unghiuri de vedere diferite, dar comune ca pasiuni. Indiferent ca alegem sau ca se intampla pur si simplu sa ne placa mai mult povestea din trecut sau sa ne multumim cu naratiunea din prezent, de fiecare data suntem acompaniati de o coloana sonora fantastica, specifica perioadei vizate. De altfel schitata si cu o garderoba edwardiana superba. O scena remarcabila ramane una in care dansul charleston primeste aviz pentru marile ecrane. Poate ca as acuza doar un deficit de interes pentru detaliile care au apropiat doi straini, dar optez pentru o relatie dezinteresata. Distributia filmului este poate cea mai apropiata de ceea ce as numi un succes de casa. Cum mentionam, se apeleaza la povestire in rama: o istorisire primeste prin intermediul unor scrisori, acces la o alta din trecut. Si acolo o cunoastem in anii '40-'50 pe Oona Chaplin, imbracata in haine tipice epocii, remarcandu-se poate cel mai mult prin postura,…
nota - 80%

80%

Nota

Nota utilizatorilor: 4.65 ( 1 utilizatori)
80
Loading...

Vezi si...

4 Comments

  1. Deea 8 aprilie 2015 at 21:23 -  Răspunde

    Draga mea, de mult timp nu ți-am mai lăsat un mesaj aici. Ți-am spus vreodată cât de incredibil (îmi permit greșeala asta gramaticală) este că 97% din recenziile tale sunt gândurile mele? Iubesc enorm acest aspect 🙂

    • Angela 9 aprilie 2015 at 22:55 -  Răspunde

      Well, ador astfel de incurajari, mai ales cand nu dezamagesc un fan. Pentru ca pana la urma este doar o parere subiectiva care vine la pachet cu impresii dintre cele mai sincere. Si da, si eu ador asta. Cu atat mai mult cu cat deseori gandurile ne sunt comune si ca uneori nerabdarea pentru vizionarea unui film nu ne lasa sa mai fim rationale. Stii ca eram putin sceptica aici putin, dar de data asta Sparks s-a intrecut pe sine. Ma bucur mult de tot.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.