The Imitation Game/ Jocul Codurilor (2014)

Biografic, Drama, Special, Thriller

The Imitation Game/ Jocul Codurilor (2014)

“Do you know, this morning I was on a train that went through a city that wouldn’t exist if it wasn’t for you. I bought a ticket from a man who would likely be dead if it wasn’t for you. I read up, on my work, a whole field of scientific inquiry that only exists because of you. Now, if you wish you could have been normal… I can promise you I do not. The world is an infinitely better place precisely because you weren’t.”

Regizor: Morten Tyldum
Actori: Benedict Cumberbatch, Keira Knightley, Matthew Goode, Charles Dance, Mark Strong
Gen: Drama, Biografic, Thriller
Premii: 38 premii, 94 nominalizari (8 la Oscar); #198 TOP 25 IMDB
Tara: SUA
Durata: 114 minute

„The Imitation Game” a devenit foarte repede un film apreciat de critica. Valul de interes pentru geniul Alan Turing, cel care avea sa elucideze complexitatea unui aparat de comunicare, este mai cu seama pusa in sarcina curiozitatii pentru persecutiile rasiale la care a fost supus. Interpretat cu stapanire de un Cumberbatch complet diferit de rolurile de pana acum din filmografia sa. Personajul lui Alan este prezentat prioritar ca posesor al unei inteligente vecina cu aroganta, urmand ca abia pe parcurs sa aflam din franturile povestii, framantarile si angoasele acestuia.

Ai crede ca „A Single Man” este prelungirea unei viziuni pentru „The Imitation Game”, distantate ca moment al actiunii cu doar zece ani. Personajul principal este singur, distrus de singuratate si inteligent. Pentru un film de razboi, pelicula functioneaza mai mult/doar ca detalii politice. Regizorul norvegian balanseaza pilonii de sustinere cand spre interpretare, cand spre poveste. Si cand supune publicul curiozitatii istoricului lui Alan, intelegem de altfel si mijlocirarea adaptarii sale la prezent.

Penduland intre mai multe periode, „The Imitation Game” te poarta prin 1927, 1939 si 1951. Plimbarile temporale sunt calculate si prezentate fara vreun punct de reper, ceea ce face si mai interesant periplul. Cand urmarim un Alan copil, retras, introvertit, cand un Alan matur, arogant si suferind, cand un individ demn si capabil sa-si spuna povestea si sa-si asume alegerile. Punctul comun in toate cele trei spatii ramane un nume – „Christopher”.

Cumberbatch este un competitor puternic pentru Michael Keaton. Indiferent de alegerea Academiei, unul va pierde si celalalt va castiga. Oricum ar fi, ramane doar unul cu statueta. Daca nu il pun la socoteala pe Eddie Redmayne (inca nu l-am cunoscut in „The Theorry of Everything”). Pelicula, un tribut tarziu adus unui erou, fara a forta termenul, se indeparteaza uneori de adevarata tema si devine un complet despre discriminari, despre ce inseamna sa fii diferit, asa cum remarca si un personaj la un moment dat.

Cu toate exagerarile fictive, rezultatul final, strict artistic, denota calificative bune pentru dramatizarea unui film-portret rascolitor, ravasitor si mai ales, bine jucat. Si cand spun bine jucat, ma refer in speta la Benedict care este sclipitor, in toate posturile, aproape la fel: geniu slabit de conflicte emotionale. Pe fundalul sonor, mereu grav, tipic lui Alexandre Desplat (cred ca nu a mai fost asa apasator de la „Argo”) avem o orchestratie profunda. Touche, mon cher! La coloana sonora, anunt academia ca mi-am ales castigatorul.

Cu un aspect patinat, cu o atmosfera vintage, „The Imitation Game” nu se concentreaza prea mult sa cuprinda misterul unui film despre spionaj. Si in cursa pentru portretizare, se neglizeaza personaje care uneori par doar pasageri. Cu toate asta, Morten Tyldum a manevrat schemele moderat, rezultand o balanta perfecta.

Filmul intra in cinematografe din 30 ianuarie si este distribuit de CineForum.

Vizionare trailer:

“Do you know, this morning I was on a train that went through a city that wouldn't exist if it wasn't for you. I bought a ticket from a man who would likely be dead if it wasn't for you. I read up, on my work, a whole field of scientific inquiry that only exists because of you. Now, if you wish you could have been normal... I can promise you I do not. The world is an infinitely better place precisely because you weren't.” Regizor: Morten Tyldum Actori: Benedict Cumberbatch, Keira Knightley, Matthew Goode, Charles Dance, Mark Strong Gen: Drama, Biografic, Thriller Premii: 38 premii, 94 nominalizari (8 la Oscar); #198 TOP 25 IMDB Tara: SUA Durata: 114 minute "The Imitation Game" a devenit foarte repede un film apreciat de critica. Valul de interes pentru geniul Alan Turing, cel care avea sa elucideze complexitatea unui aparat de comunicare, este mai cu seama pusa in sarcina curiozitatii pentru persecutiile rasiale la care a fost supus. Interpretat cu stapanire de un Cumberbatch complet diferit de rolurile de pana acum din filmografia sa. Personajul lui Alan este prezentat prioritar ca posesor al unei inteligente vecina cu aroganta, urmand ca abia pe parcurs sa aflam din franturile povestii, framantarile si angoasele acestuia. Ai crede ca "A Single Man" este prelungirea unei viziuni pentru "The Imitation Game", distantate ca moment al actiunii cu doar zece ani. Personajul principal este singur, distrus de singuratate si inteligent. Pentru un film de razboi, pelicula functioneaza mai mult/doar ca detalii politice. Regizorul norvegian balanseaza pilonii de sustinere cand spre interpretare, cand spre poveste. Si cand supune publicul curiozitatii istoricului lui Alan, intelegem de altfel si mijlocirarea adaptarii sale la prezent. Penduland intre mai multe periode, "The Imitation Game" te poarta prin 1927, 1939 si 1951. Plimbarile temporale sunt calculate si prezentate fara vreun punct de reper, ceea ce face si mai interesant periplul. Cand urmarim un Alan copil, retras, introvertit, cand un Alan matur, arogant si suferind, cand un individ demn si capabil sa-si spuna povestea si sa-si asume alegerile. Punctul comun in toate cele trei spatii ramane un nume - "Christopher". Cumberbatch este un competitor puternic pentru Michael Keaton. Indiferent de alegerea Academiei, unul va pierde si celalalt va castiga. Oricum ar fi, ramane doar unul cu statueta. Daca nu il pun la socoteala pe Eddie Redmayne (inca nu l-am cunoscut in "The Theorry of Everything"). Pelicula, un tribut tarziu adus unui erou, fara a forta termenul, se indeparteaza uneori de adevarata tema si devine un complet despre discriminari, despre ce inseamna sa fii diferit, asa cum remarca si un personaj la un moment dat. Cu toate exagerarile fictive, rezultatul final, strict artistic, denota calificative bune pentru dramatizarea unui film-portret rascolitor, ravasitor si mai ales, bine jucat. Si cand spun bine jucat, ma refer in speta la Benedict care este sclipitor, in toate posturile, aproape la fel: geniu slabit de conflicte emotionale. Pe fundalul sonor, mereu grav, tipic lui Alexandre Desplat (cred ca nu a mai fost asa apasator de la "Argo") avem o orchestratie profunda. Touche, mon…