CineCronici, Mister, SF

[REVIEW] The Arrival (2016)

arrival-155348l-1600x1200-n-c1a09302„There are days that define your story beyond your life, like the day they arrived.”

  • Regizor: Denis Villeneuve
  • Actori: Amy Adams, Jeremy Renner, Forest Whitaker, Michael Stuhlbarg
  • Gen: SF, Mister
  • Premii: niciun premiu, doua nominalizari (la data publicarii)
  • Tara: SUA
  • Durata: 116 minute

Industria de cinema si literatura au fost mereu fascinate de ideea intalnirii cu entitatile extraterestre. Obiceiurile de a recicla idei sunt obositoare si se dovedesc de multe ori inutile, cand revedem povesti care par familiare. Serialul „The X-Files” ne invata prin anii ’90 ca „The Truth Is Out There: Adevarul este dincolo de noi„, iar filme ca „Signs” (cand S. facea filme bune), „Close Encounters of the Third Kind”, „War of the Worlds”, dintre cele recente, au remodelat posibilele intalniri cu note mai dramatice. Filmul lui Villeneuve nu seamana cu mai nimic din ce s-a mai facut pana acum, mai ales in ceea ce priveste abordarea contactului cu fiinte care nu sunt pamantene. Productia sfideaza stereotipurile SF despre invazii si mixeaza elemente pe care le recunoasteti din „The Day the Earth Stood Still”, „Contact” sau „The Abyss”.  Asta doar pentru a-si crea o identitate proprie, sustinuta de un scenariu inteligent si confuz, pana cand vin raspunsurile spre final – daca aveai senzatia ca ai descifrat totul, o sa realizezi ca nu ai stiut de fapt nimic.

O sa va mai spun si ce figura misto si sofisticata face gagica Amy Adams in Arrival. Filmul este o mostra de cumpatare si emotii marca Denis Villeneuve, un regizor precaut de multe ori, cand vine vorba sa faca filme comerciale, trasand o linie subtire si delicata intre filmele de consum si cele de arta. „The Arrival: Primul Contact” este un film care iti testeaza rabdarea mai mult ca in „Sicario” sau in „Prisoners„, asta daca nu esti obisnuit cu stilul regizorului. Eu am afisat un zambet tamp pe fata pe tot parcursul vizionarii si m-am bucurat de calitatea imaginii si de incadraturi. Se pastreaza tonul si capturile faine de imagini „deranjate” doar de coloana sonora apasatoare.

Atunci cand mai multe navete misterioase aterizeaza pe Pamant, fara nicio intentie clara declarata, liderii mondiali cauta diverse solutii pentru a contacta vizitatorii si pentru a raspunde la intrebarea ce vor. Guvernele esueaza in orice forma de comunicare si in America, Louise Banks (Amy Adams) specialist in lingvistica, este angajata pentru a gasi o modalitate sa traduca orice informatie furnizata. Aceasta lucreaza alaturi de un fizician competent si entuziasmat (Jeremy Renner).

Mai mult drama psihologica si mai putin SF, „The Arrival” este inspirat de o scurta povestire, „Story of Your Life” semnata de Ted Chiang. O experienta uimitoare despre conditia umana, si pe cat de abstract si profund poate parea, despre viata si despre alegeri. La cateva zile de la vizionare filmul inca imi pare foarte bun, una dintre cele mai mari realizari de cinema de anul acesta. Devastator de intim, foarte cerebral, are o frumusete originala in care se imbina stiinta cu emotiile.

Nu va asteptati la explozii si actiune, ca o sa fiti dezamagiti si nu este cazul. Desigur, ritmul lent ingreuneaza vizionarea pentru o parte din public, iar subiectul pe care pare ca il dezvolta cat mai complex spre final, poate parea pretentios. Cert este ca „The Arrival” nu este un film de popcorn care sa multumeasca mase intregi de public.

Daca nu avem efecte speciale spectaculoase ca show, avem insa cateva momente cand gravitatia este ignorata si asta este extrem de bine redat. Scena preferata, in ceea ce privestea aspectul sci-fi este cea cand se intra intr-o incapere unde nimic nu seamana cu ce stiam.

O mentionam la inceput pe actrita. Acesta este capabila sa poarte cu incredere pe proprii umeri un rol provocator si solicitant. Dar este ajutata in multe momente de Renner, insa fara ca el sa ii egaleze performanta. Pe langa interpretare, coloana sonora joaca un rol major in intensificarea emotiilor. Compozitorul Jóhann Jóhannsson, cunoscut mai ales pentru ariile imaginate pentru „The Theory of Everything” si „Sicario” (goosebumps) s-a folosit de filarmonica pentru a inregistra si reda temele compuse, iar asta, credeti-ma, se aude extraordinar.

Forma neconventionala in care drama este impachetata si livrata dovedeste pana la final cat de bine este scris filmul si de ce asta il face genial. Nu se neglijeaza aspectul politic, iar atunci cand entuziasmul este inlocuit cu haosul si disperarea, omenirea deja divizata, alege sa fie egoista si sa vaneze independenta.

Un film ca o poezie, frumos, emotionant care nu face absolut niciun efort ca sa iti placa pentru ca iti lucreaza atat de fin sentimentele, incat nici nu iti dai seama la final cat de usor te-ai vandut povestii si cand s-a schimbat, de fapt, directia ei. Una dintre productiile mele preferate de anul acesta, la care as reveni oricand, mai ales pentru concluzia aia trista si totusi atat de senina, incat iti inabusa orice gandire.

Filmul intra in cinematografe din 11 noiembrie si este distribuit de InterCom Film.

Vizionare trailer:

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.