„ I look at each of you and I see the marks of this long and terrible war. If we die tonight, man kind dies with us.”
- Regizor: Alan Taylor
- Actori: Arnold Schwarzenegger, Jason Clarke, Emilia Clarke, Jai Courtney, J.K. Simmons, Matt Smith
- Gen: Actiune, SF
- Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
- Tara: SUA
- Durata: 125 minute
In anul 1984 James Cameron venea cu o premonitie apocaliptica: Ziua Judecatii avea sa fie pe 29 august 1997 cand Masinile se vor ridica impotriva oamenilor si lumea asa cum o stim, va inceta sa existe. Arnold Schwarzenegger lua chipul unui Terminator trimis sa o omoare pe Sarah Connor, mama celui care avea sa devina lider al unei Rezistente duse impotriva robotilor si inspaimanta o generatie. Originalului i-au urmat alte continuari (1991, 2003, 2009), insa doar „Judgment Day” a egalat impactul primului in cultura media. Retconul „Genisys” pus in sarcina lui Alan Taylor („Lost”, „The Sopranos”, „Game of Thrones”, „Boardwalk Empire”, „Deadwood”, „Thor: The Dark World„) functioneaza in mai multe planuri, scenariul permitand sa se jongleze usor (dar complicat) cu implicatiile temporale care deschid mai multe ferestre si oportunitati.
Plotul principal ramane relativ acelasi. O retea de inteligenta artificiala dezvolta constiinta si decide ca omenirea trebuie eliminata. Diferenta fata de celelalte parti este ca aici calatoria in timp devine mai importanta si este exploatata mai radical, oferind cu ocazia asta poate si una dintre cele mai romantice scene ale francizei (vezi al doilea salt in timp). Din pacate uneori totul pare a fi relativ si se sprijina pe principiul paradoxului, ceea ce ingreuneaza intelegerea actiunilor care sunt explicate fugar cu simple referinte la „alt timeline”. Desigur, asta nu discrediteaza evenimentele care sunt redate intens si cu multa adrenalina.
Parte sequel, parte reboot, nu suntem lipsiti de scene care amintesc de vechile momente din seria originala: lupta in cladiri abandonate, Terminatori deghizati in politisti care se lichefiaza. Avem pana si o scena in oglinda cu Arnold care priveste orasul in liniste, atunci cand aterizeaza in fata unui Observator. Si asta dupa sase ani de la ultima aparitie intr-un film al francizei (nu socotesc CGI-ul rusinos din „Salvation”).
Efectele speciale si sonore sunt foarte bine editate. Stilul ramane unul retro, pentru un film SF in care infruntarile se fac des si zgomotos. Din punct de vedere vizual filmul se prezinta remarcabil si distingem un proces laborios de montaj, dar promovat cu bine. Nici nu ar fi avut cum altfel, cand bugetul nu este unul mic. Am remarcat altercatia originala unde T-800 se lupta cu el insusi, in ceea ce ramane cea mai indrazneata perspectiva adusa seriei de la primul volum incoace.
Un intro sugestiv ce aminteste de viziunea cu ramasite ale unei lumi ruinate via „Days of Future Past„, ne face sa intelegem ca suntem in anul 2029. Kyle Reese este naratorul care deschide filmul si ne relateaza evenimentele. Salvat de John Connor, cand era inca un copil, este invatat sa lupte si devine cel mai bun prieten al acestuia, asa ca nu ezita sa se ofere voluntar pentru a se intoarce in timp sa o ajute pe Sarah Connor, mama celui care l-a salvat candva. Insa cand revine in anul 1984, inainte de nasterea celui care avea sa inspire lumea sa lupte, totul este schimbat… Avem si acum un plot romantic, insa scenariul alege sa puna prioritar o relatie parentala, deloc fortata.
“I am old, not obsolete.” Asta spune Arnold de mai multe ori, ca o aluzie la anii care i-au traversat chipul si corpul. Ba chiar este poreclit Pops, asta spre deliciul audientei care intelege greutatea care atarna pe umerii sai, in portretizarea unui personaj-mostenire din filmografia lui. Clar imbatranit de la prima infatisare, domnul mentine o linie de interes in relatia cu Emilia Clarke si pe marele ecran se distinge o colaborare buna. Emilia nu stapaneste de fiecare data personajul sau, parand de cele mai multe ori depasita de Jay Courtney care, pentru mine cel putin, insuseste niste calitati care desi nu ating eforturile lui Michael Biehn, pare ca le manuieste concludent. Cu o infatisare neglijata Jason Clarke convinge. Nu suficient de puternic, dar atat cat trebuie pentru a fi remarcat.
„Genisys” demonstreaza ca nostalgia poate fi un pretext suficient pentru a resuscita filme care se impuneau candva. Si ramane relevanta si recuperarea simtului umorului, desi drama ramane principalul gen caruia filmul alege sa i se supuna. Este de remarcat totusi cat de bine se potriveste volumul asta unei francize inceputa in urma cu trei decenii, incluzand intentionat elemente care inca au ecouri. Cu toate ca raman intrebari fara raspuns sau ca rezolvarile sunt deduse, fara siguranta ca sunt cele corecte, filmul lucreaza eleagant in respectarea modelului initial, asta in pofida unor interpretari ideal(ist)e.
BONUS: Ramaneti in sala putin dupa inceperea genericului de final.
Filmul intra in cinematografe din 3 iulie si este distribuit de Ro Image caruia ii multumesc pentru invitatie si Telekom Imax pentru gazduire.
Vizionare trailer:
nota - 85%
85%
Nota
Vezi si...
Leave a reply Cancel
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
5 Comments
Prin blogosfera cinefilă (29 iunie – 5 iulie 2015) | Recenzii filme si carti
Filmul la Cinema Cortina: Terminator: Genisys (2015) | Movie Zone
Castiga cu Cinema City: promotiile verii revin in lantul cinematografelor - CineAmatorCineAmator
Terminator: Genisys (2015) | 21art
Lansare DVD si Blu-ray 'Terminator Genisys' (2015) - CineAmatorCineAmator