Actiune, CineCronici, Comedie

[REVIEW] Spy/ Spioana (2015)

spy2015-2„ We are giving you a new identity. You are no longer be Susan Cooper.”

  • Regizor: Paul Feig
  • Actori: Rose Byrne, Jason Statham, Melissa McCarthy, Jason Statham, Bobby Cannavale, Miranda Hart, Allison Janney
  • Gen: Actiune, Comedie
  • Premii: niciun premiu, o nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 120 minute

In ceea ce poate fi usor confundat cu o parodie inteligenta a filmelor cu spioni, „Spy” evita orice dezastru care ar fi putut fi usor format. Paul Feig, familiarizat deja cu genul comedie, dupa ce a oferit „Bridesmaids” sau „The Heat”, proiecte de cinema, ambele primite cu entuziasm si urale de critica si public. Constient ca nu James Bond a inventat actiunile moderne de tip blockbuster, regizorul ironizeaza pana la epuizare toate stereotipurile din filmele cu spioni si face din Melissa McCarthy o figura atipica, usor de placut, in comparatie cu celelate aparitie unde rolul de mascarici nu-i facea cinste. Aici interpreteaza un personaj bine construit si eforturile de a amuza nu sunt deloc grele pentru ca totul pare natural. Poate de vina este si scenariul care o ajuta altfel sa se integreze.

„From Hong Kong With Love” (1975), „Spy Hard”, (1996), „Johnny English” (2003), „Kingsman: The Secret Service” (2015) sau seria „Austin Powers” sunt cateva dintre cele mai bune parodii ale cliseelor cu spionaj, imaginate de-a lungul istoriei cinematografice. Si pe asta si mizeaza Feig: gadgeturi dintre cele mai caraghioase, stangacii ale agentilor cu portretizari tipar (chipesul, ursuzul, la femme fatale, italianul cuceritor), misiuni si lupte bine coordonate, dar care primesc piedici.

Susan Cooper (Melissa McCarthy, capabila si coerenta ca niciodata) lucreaza in spatele biroului, inca de cand a devenit angajat CIA. Este persoana de incredere a agentului Bradley Fine (Jude Law, a imbatranit frumos). Atunci cand o misiune merge prost pentru partenerul sau si toate identitatile agentilor sunt cunoscute de fiica unui magiot, Raina Boyanov (Rose Byrne), CIA trebuie sa trimita pe teren un spion pe care nu-l cunoaste nimeni. Dorind sa faca dreptate in cazul lui Bradley si sa se razbune pe cei responsabili de moartea lui, care acum ameninta sa vanda pe piata neagra o bomba nucleara, Susan se ofera sa intre direct in miezul pericolului si sa previna un dezastru global. 

Cea mai caraghioasa aparitie in „Spy” ramane Jason Statham. Cu o gura sloboda, o atitudine aroganta si o figura vesnic tampa care ascunde prostia personajului sau, ofera poate cele mai amuzante replici, atunci cand incearca sa (se) convinga de capacitatile sale, dobandite de-a lungul unei experiente indelungate de munca pe teren. Concurat doar de dialogurile Melissei, din a doua jumatate de film, acesta denota vulgaritate in orice postura si asta nu deranjeaza deloc.

„Spy” poate castiga lejer la capitolul comedii in 2015. Mai intai prin scenariul sustinut de situatii dintre cele mai neplacute pentru personaje, mai apoi pentru limbajul deocheat, pentru infruntarile care da fiecarui protagonist ceea ce merita si nu in ultimul rand pentru ca lejeritatea cu care te face sa razi iti aminteste de unele dintre cele mai bune filme ale genului. Si la asta adaug faptul ca Feig nu are nicio problema sa faca bascalie de proprii protagonisti. Unde mai adaugi ca sunt cateva aluzii la alte productii cinematografice, asta spre deliciul celor care au urmarit mii de filme pana la vizionare. Comedia te castiga prin umorul destept si prin aluzille batjocoritoare, dar moderate, la adresa unor clisee.

Filmul intra in cinematografe din 5 iunie si este distribuit de OdeonFilm caruia ii multumesc pentru invitatie.

Vizionare trailer:

„ We are giving you a new identity. You are no longer be Susan Cooper.” Regizor: Paul Feig Actori: Rose Byrne, Jason Statham, Melissa McCarthy, Jason Statham, Bobby Cannavale, Miranda Hart, Allison Janney Gen: Actiune, Comedie Premii: niciun premiu, o nominalizare Tara: SUA Durata: 120 minute In ceea ce poate fi usor confundat cu o parodie inteligenta a filmelor cu spioni, "Spy" evita orice dezastru care ar fi putut fi usor format. Paul Feig, familiarizat deja cu genul comedie, dupa ce a oferit "Bridesmaids" sau "The Heat", proiecte de cinema, ambele primite cu entuziasm si urale de critica si public. Constient ca nu James Bond a inventat actiunile moderne de tip blockbuster, regizorul ironizeaza pana la epuizare toate stereotipurile din filmele cu spioni si face din Melissa McCarthy o figura atipica, usor de placut, in comparatie cu celelate aparitie unde rolul de mascarici nu-i facea cinste. Aici interpreteaza un personaj bine construit si eforturile de a amuza nu sunt deloc grele pentru ca totul pare natural. Poate de vina este si scenariul care o ajuta altfel sa se integreze. "From Hong Kong With Love" (1975), "Spy Hard", (1996), "Johnny English" (2003), "Kingsman: The Secret Service" (2015) sau seria "Austin Powers" sunt cateva dintre cele mai bune parodii ale cliseelor cu spionaj, imaginate de-a lungul istoriei cinematografice. Si pe asta si mizeaza Feig: gadgeturi dintre cele mai caraghioase, stangacii ale agentilor cu portretizari tipar (chipesul, ursuzul, la femme fatale, italianul cuceritor), misiuni si lupte bine coordonate, dar care primesc piedici. Susan Cooper (Melissa McCarthy, capabila si coerenta ca niciodata) lucreaza in spatele biroului, inca de cand a devenit angajat CIA. Este persoana de incredere a agentului Bradley Fine (Jude Law, a imbatranit frumos). Atunci cand o misiune merge prost pentru partenerul sau si toate identitatile agentilor sunt cunoscute de fiica unui magiot, Raina Boyanov (Rose Byrne), CIA trebuie sa trimita pe teren un spion pe care nu-l cunoaste nimeni. Dorind sa faca dreptate in cazul lui Bradley si sa se razbune pe cei responsabili de moartea lui, care acum ameninta sa vanda pe piata neagra o bomba nucleara, Susan se ofera sa intre direct in miezul pericolului si sa previna un dezastru global.  Cea mai caraghioasa aparitie in "Spy" ramane Jason Statham. Cu o gura sloboda, o atitudine aroganta si o figura vesnic tampa care ascunde prostia personajului sau, ofera poate cele mai amuzante replici, atunci cand incearca sa (se) convinga de capacitatile sale, dobandite de-a lungul unei experiente indelungate de munca pe teren. Concurat doar de dialogurile Melissei, din a doua jumatate de film, acesta denota vulgaritate in orice postura si asta nu deranjeaza deloc. "Spy" poate castiga lejer la capitolul comedii in 2015. Mai intai prin scenariul sustinut de situatii dintre cele mai neplacute pentru personaje, mai apoi pentru limbajul deocheat, pentru infruntarile care da fiecarui protagonist ceea ce merita si nu in ultimul rand pentru ca lejeritatea cu care te face sa razi iti aminteste de unele dintre cele mai bune filme ale genului. Si la asta adaug faptul ca Feig nu are nicio problema sa faca bascalie de proprii protagonisti.…
nota - 85%

85%

Nota

Nota utilizatorilor: 3.48 ( 3 utilizatori)
85
Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.