CineCronici, Crima, Drama, Thriller

[REVIEW] „Sicario: Asasinul” (2015)

afis_SicarioR„ Nothing will make sense to your American ears, and you will doubt everything we do. But in the end you will understand.”

  • Regizor: Denis Villeneuve
  • Actori: Emily Blunt, Josh Brolin, Benicio Del Toro, Jon Bernthal, Jeffrey Donovan, Victor Garber, Sarah Minnich, Daniel Kaluuya
  • Gen: Drama, Thriller, Crima
  • Premii: niciun premiu, o nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 121 minute

Denis Villeneuve, adesea pomenit ca unul dintre cei mai talentati cineasti ai generatiei sale, cucereste atat critica pretentioasa, cat si publicul care intelege stilul sau vizual unic si abordarea proaspata pentru a nara povesti dramatice despre demoni reali si umani. La fel ca in celelalte productii unde si-a lasat semnatura, regizorul pune in „Sicario” (tradus „Sicario: Asasinul”) o cinematografie puternica cu un impact vizual care asigura un context misterios povestii.

Cu intentia de a capta audienta, careia ii testeaza uneori rabdarea, regizorul face din personajul lui Emily Blunt un paravan care acapareaza toate starile testate de public. Cu cat este mai debusolat si frustrat personajul sau, cu atat esti mai curios sa afli si tu ce se intampla. Dumnezeule, cat de expresiva este Emily. Aici face cel mai bun rol din filmografia sa, urmat de „Edge of Tomorrow” unde si-a facut incalzirea pentru un film de actiune; fara sa uit din variabile de „Looper”, inca naucitor. Cu toate ca personajul sau pare sa fi fost scris cumva cu naivitate, aceasta transmite. Transmite frica asa cum ar trebui sa arate in postura, mers si chip.

La granita dintre Mexic si America se poarta zilnic lupte pentru teritorii intre liderii diferitelor benzi de droguri. Kate, un agent FBI idealist (Blunt), specializat in eliberarea ostaticilor, face o descoperire macabra in timpul unei misiuni care ar fi trebuit sa duca la eliberarea unora. Cooptata de guvern sa fie parte dintr-o unitate de forta pentru a-i prinde pe cei din spatele actelor de cruzime descoperite, se lasa motivata de dorinta de a pedepsi si accepta sa se subordoneze unui oficial (Josh Brolin, mai darz decat il cunosc). Din echipa mai face parte un consulant cu un trecut pe care il tine ascuns (Benicio del Toro) si care are propriile metode pentru a reusi in ce-si propune. O misiune clandestina in care Kate este tinuta in ceata si unde va fi obligata sa puna la indoiala tot ce a invatat.

Stiam de ce este in stare Benicio. Mai m-a cutremurat si speriat cu interpretarile lui solide si in alte filme („Traffic”, „21 Grams”). Aici are pana si un moment a la Kill Bill, domnul indreptandu-se spre o camera unde este asteptat, fluierand cu aceeasi posedare cu care o facea Daryl Hannah. Oricum, nu fluieratul ala face coloana sonora una memorabila, ci scorul muzical imaginat de Jóhann Jóhannsson, iar o anumita frantura repetata obsesiv este cu atat mai abraziva si adecvata. Fie ca suntem plimbati prin intuneric, ca rupem apusul in mijlocul desertului sau ca traversam strazi prafuite prin cartiere marginase din Mexic.

Scenariul lui Sheridan pare in unele locuri ca schiopateaza. Insa spre final, cand intelegi de ce se arata fugar o familie mexicana, pe care o neglijeaza cand ii convine, admiti ca structura adoptata pentru a prezenta evenimentele are mai mult greutate astfel. Cel putin trei momente iti taie rasuflarea, fara sa fie nevoie de rafale de arme sau zgomote puternice: mersul orbeste printr-un tunel unde nu stii cine sau ce e, o discutie la o masa de familie, amanata pana spre final cand uiti sa mai respiri si infruntarea din final, cand amenintarea cu arma sperie mai putin decat privirile schimbate dintre personaje.

Razboaiele duse pentru suprematia in lumea cartelurilor de droguri au mai fost exploatate si in altele. Alte drame, alte thrillere, alte filme de actiune. Aici insa avem nu ceva doar dintr-unul, ci un intreg care aduna elemente din mai multe genuri. Imaginati-va un mix intre „Savages”, „Miami Vice”, „Desperado”, „End of Watch„, „City of God” (cu toate cadrele alea care alimenteaza teama si saracia ca laitmotive in teritorii subjugate). Legea este facuta pentru a fi incalcata. Sau pentru a fi modelata.

„Sicario” sustine momentele de tensiune prin scenele lungi, violente, care doar premediteaza o concluzie fara compromisuri. Un efort sustinut de intrepretari care iti sufoca orice protest pentru ca dinamica performantelor este senzationala! Un final ca un sut in dos. Si doare, dar e real.

Filmul intra in cinematografe din 18 septembrie si este distribuit de Freeman Entertainment.

Vizionare trailer:

 

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.