CineAmator

„ The course of your lives will determine the course of humanity — into light or darkness.”

• Regizor: Wes Ball
• Actori: Dylan O’Brien, Kaya Scodelario, Thomas Brodie-Sangster, Nathalie Emmanuel, Aidan Gillen, Patricia Clarkson, Katherine McNamara, Ki Hong Lee, Giancarlo Esposito, Barry Pepper, Rosa Salazar, Lili Taylor
• Gen: Actiune, SF, Thriller
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 131 minute

Daca anul trecut abia cunosteam franturi din ce si-a imaginat James Dashner, acum vedem sequel pentru ” The Maze Runner„ si continuarea este mai alerta, mai dinamica si cu mize mai coerente si complexe atat pentru public, cat mai ales pentru eroii pe care ii urmarim. Insa un lucru este clar, inca de la inceput, cand iti dai seama cand si cum debuteaza actiunea: te bucuri mai bine de volumul dedicat Scorch Trials daca nu ai citit cartile. Nu doar pentru ca nu mai anticipezi actiunea, dar si pentru ca unele schimbari, incheaga mai solid evenimentele si le fac mai cursive (uneori). Cu toate ca libertatile permise pot parea exagerate uneori…

Primesti un thriller veritabil cu elemente distopice: orase in ruine, umbre a ceea ce insemna candva civilizatie, comunitati fara guvernare, autoritati cu agende personale. Iar continuarea unui joc pe un astfel de fundal incanta. Pericolele de aici sunt mai plauzibile intr-o lume franta de lipsa interventiei omului si tresari rusinos si sigur in unele momente. Doar ca, daca ai citit cartile, intervine o suparare cand vezi ca Incercarile Focului – ceea ce si da titlul filmului – inseamna doar cateva minute de umblet prin zone desertificate postapocaliptice (perfecte pentru un maniac obsedat de astfel de viziuni).

Dupa ce au fost salvati de interventia celor condusi de Jason, cum avea sa se prezinte, Thomas si prietenii lui sunt instalati intr-o facilitate care ii protejeaza de ceea ce este in afara. Sunt escortati din elicopterul care i-a ajutat sa plece din Labirint, dupa ce au evadat, si descopera ca Poiana lor nu era singura care adapostea copii obligati sa gaseasca o salvare. Curiozitatea de a afla mai mult despre noul loc ii este alimentata de Aris Jones (Jacob Lofland, o figura plapanda si firava; foarte bun) care ii confirma banuielile ca ceva este in neregula (in carte comunica prin telepatie, un plot foarte ofertant). Obligati sa plece din locul care le devenise camin si isi dau seama ca W.C.K.D. inca ii urmaresc, cu totii se adapostesc in ruinele unui oras acoperit de nisip si locuit de oameni transformati de Arsita.

Imi place teribil de mult cum au imaginat terenul pentru noua actiune. Avem zone intregi acoperite de nisip, cladiri bombardate si naruite, obiecte uzate si ruginite care impanzesc orice loc. Atacurile celor infectati, unii ajunsi si in descompunere, aduc cea mai infioratoare parte din poveste, de altfel coordonata bine. Societatea imaginata aici apare fugar, dar popasul facut intr-un bar este suficient pentru a confirma conditiile de existenta (droguri, lipsa decentei, intentii ascunse).

Rezolutia adoptata de regizorul Wes, mai sigur de directia sa, imaginile widescreen, ofera incadraturi perfecte mai ales in spatiile deschise. Dialogul este inlocuit in multe scene cu fraze scurte care limiteaza protagonistul la „fugi!”; este evident ca avem din plin alergatura care definea „The Maze Runner”, tot cu miza pentru supravietuire.

La fel de mult sunt incantata de interactiunile dintre personaje si cum Thomas a ajuns lider, fara sa isi doreasca. Introducerea figurilor noi din poveste aduce o nota de curiozitate, iar Aidan Gillen in rolul lui Janson / Rat-Man nu surprinde neaparat. In schimb o face Rosa Salazar (Brenda), desi poate ar fi fost mai putin favorita pentru asta, cand timpul ei de afisare este mai scurt. Asta in contextul in care protagonistii pe care ii cunosteam prima oara (Newt, Frypan, Minho, Teresa) devin doar aparitii mai degraba mute.

Un film cu propria identitate, „Maze Runner: The Scorch Trials” este violent cand i se da ocazia (vezi asalturile din tunel). Nu pierde pe parcurs forma primului capitol, dar se indeparteaza putin cate putin de sursa, insa ofera si cateva raspunsuri la cateva curiozitati formate anterior. Un model care ar fi putut fi si mai indraznet pentru genul din care face parte, adaptari ale filmelor pentru adolescenti, dar care fura ceva din nebunia care guverna „Resident Evil” (fie, fortez comparatia).

Cu senzatia de pregatire pentru marele final, ne ramane sa mai asteptam alte luni bune pana vedem incotro se indreapta saga. Haideti cu „The Death Cure”.

Filmul intra din 11 septembrie in cinematografe si este distribuit de Odeon Film.

Vizionare trailer: