CineCronici, Comedie

[REVIEW] Doua Lozuri (2016)

doua_lozuri-2

„Daca ne ducem si zicem ca suntem politisti? Cine are fata de gabor? Bine, ma duc eu.

  • Regizor: Paul Negoescu
  • Actori:
  • Dorian Boguta, Dragos Bucur, Ioana Florentina Dimitriu, Mircea Banu, Andi Vasluianu, Serban Pavlu
  • Gen: Comedie
  • Premii: un premiu, doua nominalizari (la data publicarii)
  • Tara: Romania
  • Durata: 86 minute

„Doua Lozuri” ii readuce impreuna pe Dragos Bucur, Alexandru Papadopol si Dorian Boguta, fondatorii Actoriedefilm.ro, dupa ultimele doua aventuri din „Love Building”, iar de data asta sunt lasati sa se imbete cu mirajul castigului usor de bani. „Doua Lozuri” mizeaza pe zicala „haz de necaz” si are inspiratie din umorul lui Caragiale, din nuvela „Doua Loturi” – ecranizare precedenta, filmul din 1957 cu Birlic – o satira inca valabila a societatii romanesti. Trio-ul nu se dezice si amuza mult si bine. De la hainele lor largi si incaltamintea asortata cu sosete albe la sandale, si pana la atitudini si nume (Sile, Pompiliu, Dinel), actorii nu s-au ferit sa faca rabat de la nimic pentru a amuza. Dragos Bucur este un smecheras guraliv cu farmece slabe, Papadopol un zgarcit paranoic cu idealuri prea mari si Dorian Boguta, cel principal, caraghios dar naiv si visator cu idila lui problematica, care sa imparte cu un italian.

Prejudecatile audientei romanesti sunt uneori dreptatite, un public mai degraba plictisit de temele gri din multele productii postdecembriste. „Doua Lozuri” nu doar incearca, dar chiar reuseste sa se rupa de tiparul dramelor tipice din peisajul autohton si cu glume furate din aceleasi cadre, distreaza fara sa tina discursuri moralizatoare. Pariaza mai ales pe tipologiile de personaje mioritice, usor de recunoscut in birturile din comunele laturalnice.

Povestea este pe cat de simpla, pe atat de ofertanta: trei pierde-vara decid sa-si incerce norocul la jocul de loto. Mai in gluma, mai in serios, iau un bilet, aleg numerele si peste cateva zile afla ca au castigat marele premiu, nimerind toate numerele la 6/49. Doar ca ia biletul de unde nu-i. Cel care ar fi trebuie sa-l pastreze l-a pierdut sau mai degraba i-a fost furat, cand s-a lasat intimidat de doi pusti care i-au furat borseta in care tinea biletul. Si de aici incepe aventura lor de a-i gasi pe faptasi.

Cu aceasta ocazie, prin umbletele lor, personajele principale fac mai multe opriri care devin oportunitati de a cunoaste vecini dintre cei mai interesanti: ghicitoare in ghioc, dame de companie, tatal despot cu vorba lunga, dar parodiat prin ridiculizarea maretiei sale in fata copilei. Pana si interioarele sunt astea, de aici, pe care le stim, cu mobila scorojta, toate decoruri dintr-un oras mort si mohorat, unde toti se stiu cu totii si nu se intampla nimic niciodata. Nu se pierde timpul cu secvente inutile, cu muzica (doar la inceput si la final se aude Gil Dobrica) iar romanul, cu toate metehnele lui, are rolul principal. Se strecoara si autoironii care dau bine contextului.

„Doua Lozuri” are potential si toate datele necesare de a redobandi increderea audientei autohtone in cinematografia romaneasca, fara sa se foloseasca de cadre lungi, de discursuri inutile, ci pariaza pe gaguri usor de retinut, lucru care isi dovedeste eficienta cand sala reactioneaza razand in hohote. Este modern, este proaspat, este productie independenta de vazut. Inca un succes al lui Paul Negoescu (uneori, cadre inutile ca de contemplare) care odata cu „Doua Lozuri” revine la comedie, care i se potriveste manusa – cu scenariu fain scris, plin de poante care avantajeaza scenele. S-ar fi putut ceva mai multa atentie la dezvoltarea personajelor, dar actorii din rolurile secundare sau episodice compenseaza cumva.

Filmul a intrat in cinematografe din 15 octombrie si este distribuit de Ro Image.

Vizionare trailer:

Loading...

Vezi si...

3 Comments

  1. Adi 19 octombrie 2016 at 5:28 -  Răspunde

    Recenzia ta imi da impresia ca e scrisa pe fuga, in timp ce mergi spre munca 🙂 Din punctul meu de vedere este un film reusit pt cine stie sa aprecieze acest gen de filme. Angela, mai mare atentie la redactare, textul este plin de greseli.

    • Angela 20 octombrie 2016 at 0:14 -  Răspunde

      Multumesc pentru mesaj, Adrian. Intr-adevar erau niste greseli de redactare + un dezacord grosolan pe care mi-l asum si pun pe seama oboselii. Dar ideile si impresiile nu sunt scrise pe fuga 🙂 Mi-a placut filmul, luat ca atare, apreciat mai ales pentru usurinta cu care m-a distrat.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.