Biografic, CineCronici, Drama

[REVIEW] ‘Deepwater Horizon’ (2016)

afis_eroi-r„My wife’s name is Felicia, and my daughter’s Sydney and I will see them again! Do you understand me?

  • Regizor: Peter Berg
  • Actori: Mark Wahlberg, Kurt Russell, Douglas M. Griffin, Gina Rodriguez, John Malkovich, Dylan O’Brien
  • Gen: Drama, Biografic
  • Premii: un premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
  • Tara: SUA
  • Durata: 107 minute

Daca ar fi sa judecam in baza multelor adaptari de cinema bazate pe dezastre, care au fost lansate anul acesta, ar trebui sa intelegem ca exista interes pentru acest gen, parca pana de curand neglijat. Am avut in 2016 ‘The Wave’, The Finest Hours’, ‘Sully’ – astea doar dintre lansarile in cinematografe. ‘Deepwater Horizon’ ecranizeaza una dintre cele mai recente catastrofe intamplata in 2010, ramasa in istorie drept cel mai devastator dezastru ecologic, cauzand cea mai mare devarasare de petrol in ocean. S-au facut multiple documentare pe aceasta tema, iar de fiecare data datele in ceea ce priveste incidentul sunt coplesitoare.

Filmul este regizat de Peter Berg, un cameleon cand vine vorba despre stilurile adaptate. In portofoliu are o comedie neagra din 1998 ‘Very Bad Things’, o combinatie echilibrata intre comedie si actiune despre un vanator de recompense ‘The Rundown’, o drama sportiva senzationala ‘Friday Night Lights” (2004), un thirller actual ‘The Kingdom’, o altfel de drama (nu tocmai interesant) despre un supererou ‘Hancock’, un SF militar despre o invazie extraterestra in ‘Battleship’ si un biopic cu razboi ‘Lone Survivor’. Pentru cel din urma a colaborat tot cu Mark Wahlberg. Care din nou intra foarte bine in rol, ba chiar are cateva momente cand te uimeste cu determinarea pe care o adopta personajului. Insa, adevarata vedeta in ceea ce priveste interpretarea este Kurt Russell.

126 de angajati se pregatesc sa petreaca 20 de zile in mijlocul oceanului, departe de familie. Odata ajunsi la locul care le va fi casa pentru urmatoarele trei saptamani, acestia isi iau in primire sarcinile. Managerul Jimmy Harrell (Kurt Russell) il desemneaza pe inginerul sef (Wahlberg) sa afle ce s-a intamplat cat ei au lipsit, mai cu seama daca cei care ar fi trebuit sa opereze verificarile placilor de ciment care sustin totul, au facut expertizele necesare. Convins ca totul este rezultatul unor birocratii, vrea sa infrunte elita care sponsorizeaza totul, insa curand se dezlantuie haosul si totul explodeaza scapand de sub control.

Daca prima ora este mai lenta, pregatindu-se backgroundul pentru evenimente si lasand timp pentru a cunoaste personajele, al doilea act este realizat senzational si alert. Efectele speciale sunt foarte bune, iar cromatica se schimba de la albastru la un rosu galbui. Imaginile fac din dezastru un spectacol pe ecran, uneori greu de urmarit (credibil si machiajul cu ranile celor prinsi in mijlocul cataclismei). Da, scenele de actiune sunt intense, dramatice si facute cu realism, ceea ce face si mai usor de apreciat eforturile cu care s-a construit totul. Asta fara sa se uite ca au fost si victime si sa transforme totul intr-un show care discrediteaza persoanele reale.

Berg nu se ascunde cand arata cu degetul vinovatii pe care ii numeste inca de la inceput, fara sa se simta manipulat in vreun interes politic. Regizorul pune in sarcina unei corporatii manata de profit, indiferent de costuri, intreaga raspundere a catastrofei. Foarte interesanta este comparatia de la inceput, menita sa lamureasca tot ce tine de functionarea petrolierului cu o doza de suc, care explodeaza, aproape ca o premonitie. I see what he did there – and there’s more: masina nu porneste, un muncitor poarta cravata de culoare magenta simbol al celei mai importante alarme.

Filmul s-ar fi putut transforma usor intr-o manipulare, dar s-a gasit o cale prin care evenimentele sa fie comprimate in doua ore cat pentru a intelege contextul. Conteaza prea putin pentru ca, pana la urma, in calitate de spectator intelegi ca s-au prezentat faptele din cele doua perspective si ca au existat cu adevarat eroi in mjlocul disperarii, pe care ii distingi inca de la inceput, fara sa acuzi filmul de previzibilitate.

Aici, uneori, folosirea de shaky-cam este chiar utila pentru a forma si implica mai bine audienta in mijlocul actiunii. Cu alte cuvinte – un thriller claustrofobic despre aroganta, sustinuta de o poveste dramatica ce se vinde usor si cu popcorn si emotii.

Filmul intra in cinematografe din 30 septembrie si este distribuit de Freeman Entertainment.

Vizionare trailer:

 

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.