[REVIEW]: DaKINO 24 - "Still Alice" (2014)

Drama, Recomandari, Special

[REVIEW]: DaKINO 24 – „Still Alice” (2014)

„ No one asks for my opinion or advice anymore. I miss that. I used to be curious and independent and confident. I miss being sure of things. There’s no peace in being unsure of everything all the time. I miss doing everything easily. I miss being a part of what’s happening. I miss feeling wanted. I miss my life and my family.”

Regizor: Richard Glatzer, Wash Westmoreland
Actori: Julianne Moore, Alec Baldwin, Kristen Stewart, Kate Bosworth, Shane McRae, Hunter Parrish
Gen: Drama
Premii: 33 premii, 10 nominalizari
Tara: SUA
Durata: 101 minute

Boala Alzheimer este o realitate pe care o aruncam intr-un colt de unde ne este mai comod si usor sa o uitam. Asta e ironia, nu? Regizorii independenti Richard Glatzer si Wash Westmoreland te scot din zona de confort si iti reamintesc, intr-o masura realista si atotcuprinzatoare, despre boala care afecteaza un numar considerabil de oameni, dar perspectiva aici nu mai este sumara. Se fac notari inca de la primele semne, urmarite progresiv, iar pacientul este o femeie care da semne de imbolnavire mult prea devreme decat media, intelectul care a ajutat-o sa-si cladeasca o cariera, fiind acum un factor care sustine avansarea bolii. Cu un chip obosit, macinat de necunostinta si cu ochii rataciti, Julianne Moore ajunge sa arate in final ca o umbra a ceea ce era candva, dar ramane, sau spera sa ramana pana la final, tot Alice.

Realizarea cinematografica, recompensata cu 33 premii (printre care Oscar, Bafta si Globul de Aur pentru Moore) si 10 nominalizari, are la origini romanul cu acelasi nume al Lisei Genova. Subiect cu antecedente in interesul pentru cinematografie, il recunoastem trecator ideile din „Still Mine”, „The Notebook”,”Away From Her” sau chiar si in „Iris”. Fara artificiile sau santajul romantic al celorlalte, „Still Alice” lasa deoparte raspunderile de sot/sotie si urmareste persoana afectata pusa sa infrunte schimbarile care ii afecteaza munca, familia, relatia cu copiii, si mai putin cu sotul. Deci vorbim, asadar, despre un film complex si liniar despre o maladie psihica despre care se stiu prea putine.

Julliane Moore este pur si simplu ravasitoare. Desi personajul ii este schingiuit uneori de o boala pe care nu o poate controla, tonul vocii ii ramane ferm, iar in situatiile cand clacheaza, limbajul nonverbal este potentat la maxim. Ea ii imprumuta chipul lui Alice. Femeie de succes in cariera, mama si sotie, isi da seama ca are o problema pe care nu o poate neglija. Vizitele la neurolog o pregatesc pentru ce-i mai rau (a se remarca o concluzie comparativa cu cancerul, spre final), insa diagnosticul, Alzheimer se va dovedi a fi o inceracare imensa pentru familie. Sustinuta de un Alec Balwdwin care ne reaminteste de rutinele solide din filmografia sa si de o Krisen Stewart capabila, Moore se remarca cel mai bine, cel mai mult si cel mai des.

Cu un final deschis, onest si frustrant in egala masura, „Still Alice” isi face datoria de a portretiza crudul adevar din spatele unei boli care, inainte sa indreptateasca apropiatii sa fie victime, ruineaza un nefericit pentru totdeauna. Si close-up-urile regizorul au grija sa evidentieze asta.

Filmul a fost vazut vazut in cadrul DaKino Film Festival editia 24.

Vizionare trailer:

„ No one asks for my opinion or advice anymore. I miss that. I used to be curious and independent and confident. I miss being sure of things. There's no peace in being unsure of everything all the time. I miss doing everything easily. I miss being a part of what's happening. I miss feeling wanted. I miss my life and my family.” Regizor: Richard Glatzer, Wash Westmoreland Actori: Julianne Moore, Alec Baldwin, Kristen Stewart, Kate Bosworth, Shane McRae, Hunter Parrish Gen: Drama Premii: 33 premii, 10 nominalizari Tara: SUA Durata: 101 minute Boala Alzheimer este o realitate pe care o aruncam intr-un colt de unde ne este mai comod si usor sa o uitam. Asta e ironia, nu? Regizorii independenti Richard Glatzer si Wash Westmoreland te scot din zona de confort si iti reamintesc, intr-o masura realista si atotcuprinzatoare, despre boala care afecteaza un numar considerabil de oameni, dar perspectiva aici nu mai este sumara. Se fac notari inca de la primele semne, urmarite progresiv, iar pacientul este o femeie care da semne de imbolnavire mult prea devreme decat media, intelectul care a ajutat-o sa-si cladeasca o cariera, fiind acum un factor care sustine avansarea bolii. Cu un chip obosit, macinat de necunostinta si cu ochii rataciti, Julianne Moore ajunge sa arate in final ca o umbra a ceea ce era candva, dar ramane, sau spera sa ramana pana la final, tot Alice. Realizarea cinematografica, recompensata cu 33 premii (printre care Oscar, Bafta si Globul de Aur pentru Moore) si 10 nominalizari, are la origini romanul cu acelasi nume al Lisei Genova. Subiect cu antecedente in interesul pentru cinematografie, il recunoastem trecator ideile din "Still Mine", "The Notebook","Away From Her" sau chiar si in "Iris". Fara artificiile sau santajul romantic al celorlalte, "Still Alice" lasa deoparte raspunderile de sot/sotie si urmareste persoana afectata pusa sa infrunte schimbarile care ii afecteaza munca, familia, relatia cu copiii, si mai putin cu sotul. Deci vorbim, asadar, despre un film complex si liniar despre o maladie psihica despre care se stiu prea putine. Julliane Moore este pur si simplu ravasitoare. Desi personajul ii este schingiuit uneori de o boala pe care nu o poate controla, tonul vocii ii ramane ferm, iar in situatiile cand clacheaza, limbajul nonverbal este potentat la maxim. Ea ii imprumuta chipul lui Alice. Femeie de succes in cariera, mama si sotie, isi da seama ca are o problema pe care nu o poate neglija. Vizitele la neurolog o pregatesc pentru ce-i mai rau (a se remarca o concluzie comparativa cu cancerul, spre final), insa diagnosticul, Alzheimer se va dovedi a fi o inceracare imensa pentru familie. Sustinuta de un Alec Balwdwin care ne reaminteste de rutinele solide din filmografia sa si de o Krisen Stewart capabila, Moore se remarca cel mai bine, cel mai mult si cel mai des. Cu un final deschis, onest si frustrant in egala masura, "Still Alice" isi face datoria de a portretiza crudul adevar din spatele unei boli care, inainte sa indreptateasca apropiatii sa fie victime, ruineaza un nefericit pentru totdeauna. Si close-up-urile regizorul au grija sa evidentieze asta. Filmul a fost vazut vazut in…